Privatizarea CEC a reprezentat capul de afis al sfarsitului de an in bankingul romanesc. Decizia Guvernului de a pastra banca in mana statului suporta, in teorie, atat argumente pro, cat si contra. Doar practica ne va arata daca decizia luata a fost una corecta, in conditiile in care primele semnale emise de premierul Tariceanu sunt contradictorii.
Guvernul n-a vrut sa vanda CEC. S-a vazut asta cu ochiul liber, si asta numai daca tinem cont de interminabilele amanari si modificari ale strategiei de privatizare, formei contractului, etc. Toate acestea au reusit sa-i indeparteze pe multi dintre investitorii de prima mana care se aratasera interesati de preluarea bancii la sfarsitul anului 2004.
Astfel incat, la final, la fel ca-n bancul cu cei 4 apostoli, care au fost trei, Luca si Matei, doar National Bank of Greece a pus pe masa comisiei de privatizare o oferta imbunatatita. Si chiar serioasa. Pentru ca cei 560 de milioane de euro oferiti de greci pentru 69,9% din capitalul CEC reprezentau un pret mai mult decat corect pentru valoarea prezenta a bancii. Ce-i lipsea, poate, ofertei, era doar o prima pentru perspectivele pe care detinerea bancii le-ar fi putut oferi viitorului proprietar.
Refuzand ?darul? grecilor, statul prin intermediul Guvernului si-a luat pe umeri o responsabilitate importanta. Aceea de a sustine, financiar si nu numai, dezvoltarea bancii, in calitate de actionar unic. Si asta intr-o perioada in care competitia tinde sa devina fara precedent.
Un prim pas in directia buna a fost facut imediat, fiind alocati 500 milioane lei pentru recapitalizarea bancii. Bani absolut necesari pentru modernizarea unei institutii financiare unde nu doar sediul central aminteste uneori de Alexandru Ioan Cuza.
Mai intai, este clar ca statul nu avea nevoie de bani in acest moment, cand nu stie ce sa mai faca cu excedentul bugetar. Si nici de credibilitatea pe care i-ar fi adus-o bancii potentialul cumparator. In plus, nu mai era vorba nici de asigurarea unui climat concurential corect, de vreme ce deponentii CEC au pierdut, de aproape trei luni, garantia statului pentru depozitele lor.
Neprivatizarea bancii ofera si sansa pastrarii actualei echipe de conducere. Si nu trebuie uitat ca, de aproape 2 ani, CEC este administrata de o echipa de management formata, pentru prima data dupa 1990, integral din profesionisti. O echipa care a adus banca de la 10 milioane de lei pierdere la aproape 40 de milioane profit. Care i-a majorat cota de piata in zona corporatista de la ZERO la aproape 2%. Care a emis intr-un singur an aproape 200.000 de carduri si a venit cu o paleta de produse ce fac din CEC un competitor de care piata incepe sa tina seama.
Pastrarea CEC in portofoliul statului admite insa si contraargumente. De ce sa tina statul o banca in care va trebui sa investeasca sute de milioane de euro, cata vreme infrastructura, sanatatea si educatia au atata nevoie de fonduri? De ce sa persiste pericolul unor posibile comenzi de natura politica care sa canalizeze fondurile institutiei pe directii dorite de un grup de interese sau de altul?
Si de ce sa stea sabia lui Vladescu scoasa din teaca asupra gatului unui management care, cel putin pana acum, a dovedit ca administreaza banca cu profesionalism si competenta?
Premierul, intre populism si confuzii grave
Din pacate, in ciuda sprijinului financiar oferit, declaratiile facute de premierul Tariceanu dupa anuntarea deciziei Guvernului arunca si primele umbre. Putinele fraze rostite de premier cu acest prilej i-au rapit sansa de a ramane filosof, populismul unora dintre sustinerile sale amestecandu-se cu o crasa necunoastere a realitatii.
Iata cateva mostre: ?(?) sa putem oferi oamenilor cu venituri modeste posibilitatea de a lucra cu o banca de incredere, moderna, care sa ofere acelasi tip de servicii ca si alte banci?. De parca CEC n-ar oferi asemenea servicii si astazi. Sau inca si mai si: ?As dori ca CEC sa inceapa sa lucreze ca o adevarata banca, sa faca programe pentru finantarea constructiei si cumpararea de locuinte pemtru categorii de persoane cu venituri reduse, sa acorde microcredite IMM-urilor. Sa nu adopte o formula elitista, ci una populara, pentru toti romanii?.
Premierul a luat-o asadar, tare de tot pe aratura, si asta cu mult inainte sa vina fondurile europene pe care CEC le-ar putea distribui in zona rurala, datorita avantajului retelei extinse din teritoriu. Domniei sale ii lipsesc cunostinte elementare in ceea ce priveste oferta actuala de produse si servicii a CEC, dominata de produse cu costuri relativ reduse de finantare si randamente generoase la economisire. Cat despre sustinerea ca CEC ar fi o banca elitista, gluma il pune in pole position pentru un loc in cadrul grupului Divertis, in situatia nedorita in care conflictul dintre palate i se va dovedi pana la urma fatal.
Pe langa zambete, insa, remarcile premierului, au si darul de a starni ingrijorare. Pentru ca CEC a mai fost si in trecut la un pas de a fi implicata in proiecte cu iz electoral si cu finalitate indoielnica. Si chiar ar fi pacat ca institutia creata de Cuza si scapata cu viata din experienta FNI sa fie prinsa cu ?ocaua mica? si transformata intr-un fel de ?economat bancar?. Si al carui slogan sa devina, Doamne fereste, ?Azi la CEC un leu depui, maine ia-l de unde nu-i!?
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
