Fenomenul inflatie se manifesta prin cresterea preturilor la bunuri si servicii. Pentru a masura nivelul inflatiei sunt calculati cativa indicatori fundamentali.
Indicele Pretului de Consum (Consumer Price Index, CPI) este utilizat pentru a indica modificarile in pretul total pentru un cos de produse si servicii intr-o anumita perioada de timp (luna,an), fiind cel mai relevant indicator al inflatiei.
Indicele Preturilor Producatorilor (Producer Price Index, PPI) reflecta modificarea valorii a unui cos de produse si servicii diferite apatinand unui anumit numar de producatori. Sunt luate in calcul bunurile intermediare, finale si materiile prime. Este publicat de obicei in a doua saptamina a lunii de catre departamentul muncii.
Presiunile inflationiste devin ingrijoratoare in cazul in care indicatorii cresc mai repede decat prognozeaza guvernele si analistii. Cu cat diferenta este mai mare, cu atat mai puternic va fi impactul in piata.
Cresterea inflatiei poate determina majorarea ratei dobanzii de referinta de catre oficiali, valuta nationala apreciindu-se initial pe baza speculatiilor unor astfel de masuri.
Banca Centrala controleaza nivelul inflatiei prin politica monetara, cresterea ei avand un impact negativ in economie, creditarea va fi mai scumpa, incetinind consumul si investitiile. Afecteaza in mod negativ piata actiunilor.
Atunci cand sunt perspective pentru majorarea dobanzii cheie, valutele se apreciaza in fata inflatiei. Poate suna ciudat, dar inflatia are de obicei un impact pozitiv asupra cursului de schimb, printe alti factori macroeconomici.
Un nivel ridicat al inflatiei duce la cresterea preturilor in zona respectiva, care pe de alta parte afecteaza exporturile si competitivitatea bunurilor si serviciilor pe plan extern, ce afecteaza negativ moneda nationala.
De aceea, principalul obiectiv al unei banci central este controlul inflatiei, fara a afecta cresterea economica, mai exact determinarea unui nivel de echilibru intre cele doua fenomene.
Toata lumea intelege ca inflatia este un fenomen negativ, ce depreciaza puterea de cumparare a banilor. Nivelul normal al inflatiei este in general de 2% anualizat, tinta preferata a bancilor centrale.
In multe tari inflatia constituie intr-adevar o problema, iar bancile centrale incearca sa o combata. O cauza a inflatiei poate fi deficitul bugetar, cand guvernul nu reuseste sa gestioneze corect veniturile si cheltuielile. O chestiune interesanta: cresterea inflatiei determina scaderea ratei somajului, iar scaderea inflatiei cresterea somajului (deoarece activitatea economica incetineste). De aceea guvernele si bancile centrale trebuie sa actioneze pentru a reduce inflatia la un nivel adecvat fara sa provoace disponibilizari.
Un efect negativ semnificativ se observa in piata obligatiunilor: daca investitorii achizitioneaza titluri de stat cu dobanda fixa, atunci cu cat devine mai ridicat nivelul inflatiei, cu atat mai mica va fi randamentul real al acelor titluri de valoare. Poate ca pare ideal un nivel al inflatiei aproape de 0%, dar nu este: lipsa inflatiei indica o stagnare a economiei, fenomen extrem de negativ, mai periculos si mai dificil de combatut decat inflatia.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
