Salariile din BNR raman reduse cu 25%, dupa ce guvernul a gasit o modalitate de a multumi Banca Centrala Europeana. Aceasta avertiza ca masurile luate de guvern limiteaza independenta bancii centrale. Oficialii de la Frankfurt au avut luna trecuta un conflict pe aceeasi tema si cu Ungaria, care le-a spus direct sa-si vada de treaba lor.
Guvernul a decis ca, de la 1 iulie 2010, toate salariile din domeniul bugetar sa fie reduse cu 25%, cu scopul de a limita deficitul bugetar. Masura a fost aplicata inclusiv pentru personalul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), care nu a contestat in mod public acesta masura.
Reactia a venit insa din partea
Bancii Centrale Europene (BCE), care a emis pe 26 august 2010 un punct de vedere negativ cu privire la scaderea salariilor. Oficialii de la Frankurt nu agreeaza reducerea cu 25% pe motiv care acest lucru ar afecta independenta bancii centrale, atribut prevazut chiar in statutul BNR.
BCE: Se incalca tratatul UE
“Principiul independentei bancii centrale prevede in mod special ca nicio terta parte nu poate exercita o influenta directa sau indirecta asupra BCN (n.r. - bancii centrale nationale)”, se arata in documentul oficial. BCE extinde acest principiu si in sfera politicii de resurse umane si apreciaza ca un stat membru nu poate pune banca centrala in situatia de a avea un control limitat asupra personalului sau. Iar, scaderea salariala ar face tocmai acest lucru.
Si aceasta nu este singura problema gasita. BCE considera ca masura propusa de guvern ar incalca insasi interdictia finantarii monetare a deficitului bugetar, prevazuta in Tratatul de aderare. Sumele rezultate din reducerile salariale urmau a fi virate la bugetul de stat. Chiar si daca s-ar mentine in BNR, problema nu ar fi disparut. Reducerea salariilor va avea ca efect scaderea cheltuielilor operationale.
Drept urmare, banca va obtine un profit mai mare, pentru care va plati impozit pe profit (cota de impunere fiind de 80%). Astfel, statul a luat o decizie care ii permite sa isi finanteze prin intermediul BNR, deficitul bugetar.
Guvernul nu a renuntat insa la decizia a mentine salariile reduse si a gasit o solutie de compromis. In sedinta din 30 august 2010, executivul a hotarat ca sumele rezultate, in loc sa ajunga la buget, sa fie virate la rezervele statutare ale BNR.
Ungurii i-au trimis la plimbare pe birocratii de la Frankfurt
Oficialii de la Frankfurt s-au confruntat cu o situatie similara cu doar o luna inainte, cand au trimis un
avertisment similar la Budapesta. Dupa ce a rupt acordul cu FMI, guvernul maghiar a luat in iulie 2010 decizia de a plafona toate salariile din sectorul public la maxim 10 salarii medii brute pe economie. Castigul brut nu putea depasi 2 milioane de forinti pe luna (aproximativ 7.000 euro).
Salariul guvernatorului Bancii Nationale a Ungariei (BNU), Andras Simor, era insa de 8 milioane forinti, asa ca urma sa fie redus cu 75%. Scaderi importante ale veniturilor sufereau si restul membrilor din consiliul de administratie al BNU.
Ca si in cazul nostru, BCE i-a avertizat pe unguri ca incalca independenta bancii centrale. Premierul maghiar, Viktor Orban, nu s-a lasat insa intimidat. El a spus ca apreciaza punctul de vedere al oficialilor de la Frankfurt ca un semn de dialog si recomandari, dar nivelul efectiv al salariilor nu este treaba lor.
Orban a declarat ca respinge punctul de vedere al BCE si ca aceasta opinie este o insulta la suveranitatea Ungariei.
In multe tari, angajatii bancii centrale sunt functionari publici
E bine de stiut ca in foarte multe tari, angajatii din bancile centrale au statut de functionari publici. Prin urmare, ei se supun ca si restul bugetarilor acelorasi politici unice salariale din domeniul public, fara ca acest lucru sa afecteze independenta bancii centrale.
De exemplu, statutul bancii centrale a Germaniei – Bundesbank – prevede in mod clar ca banca angajeaza personal cu statut de functionar public. Si in cazul Ungariei, statutul bancii centrale stabileste ca angajatii intra sub incidenta legii privind functionarii publici.
O astfel de abordare este fireasca, avand in vedere ca bancile centrale sunt institutii cu capital de stat. In lipsa unor reguli transparente de acest gen, politica de salarizare nu mai poate fi tinuta sub control si exista riscul ca bancile centrale sa isi stabileasca salariile dupa bunul plac, fara sa dea socoteala nimanui.
Cam asa se intampla acum la noi, autoritatile de supraveghere financiara avand o mare libertate in stabilirea nivelului salariilor. BNR are o mare discretie in politica salarizarii, deoarece consiliul de administratie este singurul care are atributii in acest sens.
Daca guvernul ar fi cedat la presiunile BCE, atunci ar fi creat un precedent periculos, deoarece banca centrala putea plati pe viitor ce salarii ar fi dorit. Ele s-ar fi putut dubla sau chiar tripla, iar guvernul nu ar fi putut interveni deoarece ar fi limitat “independenta bancii centrale”.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
