De-a lungul timpului, la nivel international, au existat numeroase dezbateri privind necesitatea afisarii de catre brokerii de asigurari a comisioanelor primite de la societatile de asigurari. Astfel de propuneri au urmat de cele mai multe ori unor nereguli descoperite in relatia dintre cele doua institutii.
Orice firma de asigurari trebuie sa-si diversifice canalele de distributie pentru a oferi sustenabilitate business-ului. Pentru ea, fiecare canal de distributie are atasat un cost diferit. In acest sens, atunci cand este creionata prima aferenta unui produs, societatea tine cont de modalitatea prin care acesta va fi oferit publicului.
In ciuda unor costuri diferite, de cele mai multe ori la consumator ajunge acelasi pret. Explicatia este simpla. Compania nu poate sa avanseze brokerului un tarif de prima si sa utilizeze in acelasi timp un alt tarif daca vinde acelasi produs prin intermediul agentului sau a paginii web. In principiu, o asemenea abordare este justa, dar anumite schimbari ar putea genera un castig suplimentar pentru client si nu neaparat unul monetar.
Canale diferite dar tarif similar
Sa luam un exemplu real. Un asigurator plateste in medie un comision de aproximativ 20% brokerilor. Atunci cand stabileste prima aferenta unui produs, el trebuie sa ia in calcul si acest cost. Pentru a fi competitiv, el nu poate sa oferteze piata cu un tarif care sa acopere inclusiv comisionul brokerului si accepta sa reduca la randul sau din marja de profit. Brokerii prin resursele de care dispun asigura insa constanta in subscrieri, iar o parte din diminuarea castigului potential este compensata prin volum.
Daca produsul respectiv este vandut de un agent al sau, comisionul platit acestuia este de 17-18%. In aceasta situatie, asiguratorul depresurizeaza putin marja de profit. Cel mai avantajos canal de distributie este cel al propriei platforme, respectiv achizitionarea produselor direct de pe site-ul companiei. In acest caz discutam strict de un cost de intretinere a platformei care echivaleaza cu un comision de maxim 1-2%.
O situatie ideala pentru client ar fi aceea a incheierii de catre asigurator a majoritatii contractelor prin intermediul site-ului. Aceasta ar permite acordarea unor tarife mai bune, dar desigur nu cu 20% mai reduse, existand tentatia imbunatatirii marjei de profit.
Plafonarea comisioanelor nu reprezinta o solutie
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a decis in 2008 limitarea nivelului comisioanelor acordate de societatile de asigurare intermediarilor de polite de raspundere civila auto la 15% din valoarea primelor incasate.
Intr-o piata libera, plafonarea nu reprezinta o solutie. In definitiv, comisionul acordat de o companie unui intermediar poate avea orice valoare atat timp cat raportul calitate-pret continua sa ramana atractiv. Piata, daca se respecta legea, regleaza eventuale abateri. O societate de asigurari in cautare de cota de piata va oferi un comision mai mare brokerului insa partea din prima ramasa trebuie sa acopere si eventualele despagubiri asumate. Altfel ne trezim, asa cum se intampla chiar si in prezent, cu intarzieri in unele cazuri la plata despagubirilor.
Iesirea din acest impas se poate realiza pe doua directii. Companiile ar trebui sa dezvolte mai mult vanzarea prin platformele proprii. Pot fi creionate produse usor diferentiate fata de cele promovate prin intermediul brokerilor care sa permita afisarea unor tarife mai mici pentru client. Deja exista astfel de abordari, iar primele atasate sunt sensibil mai reduse.
In al doilea rand, mai multe beneficii pentru consumator s-ar obtine prin afisarea comisionului incasat de broker. Atunci cand intermediarul prezinta un numar de oferte pe care le considera satisfacatoare cerintelor noastre nu ar fi rau sa vedem si ce comision incaseaza la vanzarea lor. Oricum compania de asigurari este cea care il achita, insa vom analiza mai bine raportul calitate-pret propus de broker.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
