Rezultatele Petrom la sase luni au fost mult mai bune decat asteptarile analistilor. Preocuparea excesiva in a estima rezultatele trimestriale sau semestriale, inainte de anuntarea lor oficiala, ii determina pe investitori si analisti sa ignore exercitiile de viziune pe termen lung. Cu toate ca acestea fac diferenta intre jucatorii la bursa.
Rezultatul net al Petrom a fost cu 45% sub cel din primul semestru din 2008. Acest lucru nu fost o surpriza, fiind o implicatie directa a corectiei pretului titeiului, care a scazut cu 52% fata de jumatatea anului trecut. Raportarile financiare ale Petrom au fost insa cu mult peste asteptarile analistilor. Si totusi acest lucru nu a facut ca titlurile SNP sa aiba vreo apreciere sub directa influenta a informatiilor financiare publicate.
Ceea ce arata pe de o parte ca stradaniile analistilor in a se intrece in estimari ale unor rezultate pe termen scurt (trimestriale, semestriale) nu este de vreun folos, iar pe de alta parte ca piata nu are repere fundamentale in a interpreta rezultatele financiare ale companiilor importante in actualul mediu economic.
Perspective favorabile pentru cei care au rabdare
• Petrom face parte din categoria companiilor petroliere ce detin rezerve de titei substantiale si face cu atat mai mult profit cu cat cotatia titeiului pe pietele internationale este mai ridicata. Desigur, marimea profitului este direct influentata de nivelul redeventelor platite de Petrom catre statul roman, care conform contractului de privatizare sunt valabile pana in 2014.
Nivelul taxelor platite pentru extragerea titeiului romanesc este cuprins intre 3% si 13% din valoarea productiei de petrol, in functie de volumele inregistrate si tipul de zacamint. Nivelul a fost socotit scandalos de redus si a constituit unul dintre subiectele preferate in lupta politica si in comentariile din media. Pentru investitori, insa, tocmai acesta poate fi un motiv ca sa investeasca in Petrom pana in 2014.
• In prezent pretul actiunilor Petrom a ajuns sa fie cu mai putin de 20% peste pretul la care statul roman si-a cedat pachetul majoritar de actiuni catre austriecii de la OMV. Dar in timp ce la privatizare pretul titeiului era de circa 40 de dolari pe baril, in prezent acesta este peste 60 de dolari pe baril. Ca detinatoare de rezerve proprii, un pret mai mare al titeiului este ceea ce-si doreste o astfel de companie.
Peste asta este rezonabil sa se ia in calcul ca Petrom arata cu mult mai bine si este mai eficient administrata decat inainte de privatizare, acesta fiind rezultatul expertizei aduse de OMV si al investitiilor de 4,5 miliarde euro. Chiar si carcotasii ar putea sa admita ca nu incape comparatie intre Petrom-ul de acum si cel de la momentul privatizarii, “organizat” dupa zonele de influenta ale feluritelor grupuri de interese.
• Daca investitiile Petrom au fost de 4,5 miliarde euro, valoarea curenta de piata (capitalizarea companiei) este de numai 3,5 miliarde euro. OMV a facut aceste investitii mizand pe un minim randament al acestora. Altfel, austriecii ar fi decis alocarea unei cote sensibil mai mari a profiturior catre dividende. Cu alte cuvinte, OMV a tintit un nivel viitor al profitabilitatii care sa permita o recuperare a investitiilor Petrom.
La fel de important este ca investitiile s-au orientat, in cea mai mare parte, catre explorare si productie, adica catre stabilizarea la un nivel optim a productiei de titei, rezervele de titei reprezentand de fapt cel mai important activ al companiei.
• OMV este dependenta intr-o masura semnificativa de Petrom, daca avem in vedere ca peste 70% din rezervele de titei si gaze si respectiv peste 60% din productia anuala de hidrocarburi a grupului austriac sunt reprezentate de compania romaneasca. Cum OMV are abilitatea de a atrage atentia asupra sa, fiind preferata de analisti drept compania lider in Europa Centrala si de Est, este evident ca din acest lucru va beneficia si Petrom.
Mai poate sta Petrom aproape de “evaluarea” Nastase?
Exista deci argumente in favoarea ideii ca, in ceea ce priveste Petrom, singura necunoscuta ar putea fi legata de amplitudinea cresterii cotatiilor in urmatorii 3-5 ani, si nu daca pretul s-ar mai putea intoarce la nivelul de la privatizare. Indiferent de efectele recesiunii economice, in cel mai negru scenariu, este greu de crezut ca pretul la care guvernul Nastase a cedat compania nationala de petrol, va mai fi validat in viitor drept o valoare “fair” a Petrom.
Daca ar fi asa, ar insemna ca statul roman a facut o afacere extraordinar de buna cand a vandut Petrom, pentru ca a obtinut in 2004 acelasi pret pe care l-ar fi putut obtine cu cinci-sase ani mai tarziu.
Cand vorbim de cea mai importanta companie romaneasca, nu strica sa ne punem intrebarea unde vedem aceasta companie in cativa ani. Si in pofida multor necunoscute, este totusi greu de crezut ca pretul petrolului nu va urma un trend ascendent pe termen lung. Mai ales in conditiile in care economia globala isi va relua cresterea.
De aceea putem sa privim Petrom ca un vehicul de investitii ce va beneficia de refacerea economiei globale si in plan secundar a economiei nationale.
Cu alte cuvinte titlurile SNP pot fi privite ca fiind putin riscante si potential generatoare de castiguri, dar nu din categoria celor vizate de amatorii de imbogatire peste noapte. Pentru investitorii sofisticati, Petrom are caracteristicile unui titlu ce genereaza stabilitate si care poate da consistenta unui portofoliu reprezentativ pe termen lung.
Acest articol nu reprezinta o recomandare de investitii
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
