Valeriu Stoica (foto) - conciliator onorific CSALB, avocat și profesor universitar, în dialog cu Irina Chițu - analist financiar.
- „Primul lucru pe care ar trebui să îl facă judecătorul la începutul procesului ar fi să întrebe părțile dacă au apelat la concilierea în cadrul CSALB.”
- „Cele mai armonioase comunități sunt cele în care există cultura compromisului.”
- „Sper că exemplul acestui Centru va fi molipsitor și pentru alte domenii în care pot avea succes aceste metode alternative de soluționare a litigiilor.”
- „CSALB a fost supapa prin care tensiunile dintre consumatori și bănci au fost mai întâi reduse, iar apoi înlăturate.”
PODCAST CSALB - EP. 11
Reporter: Este specifică dreptului această procedură de soluționare alternativă, principiul echității?
Valeriu Stoica: Acest proiect numit CSALB este aproape de inima mea, cred în el și de la început de când s-a înființat acest Centru l-am susținut moral și instituțional. Cred că întreaga societate, înteaga comunitate ar trebui să se afle sub incidența acestor principii. Până la urmă orice comunitate este cu atât mai armonioasă cu cât știe să rezolve litigiile prin compromis, prin înțelegere, prin mediere și conciliere. Cele mai armonioase comunități sunt cele în care există cultura compromisului. Este firesc să apară neînțelegeri în orice comunitate, fie că e vorba de neînțelegeri între persoane, fie că e vorba de neînțelegeri între instituții și persoane. O vocație conflictuală există pentru orice entitate fizică sau juridică. Sper că exemplul acestui Centru va fi molipsitor nu numai în domeniul bancar, ci și în alte domenii în care ar putea să aibă succes aceste metode alternative de soluționare a litigiilor.
De-a lungul timpului, în domeniul financiar-bancar au apărut tot felul de tensiuni între consumatori și bănci, unele amplificate în mod artificial. La un moment dat această tensiune risca să ajungă într-o formă explozivă, putea să fie speculată în sens demagogic în diverse cercuri de interese, și chiar a fost speculată. CSALB a fost supapa prin care aceste tensiuni au fost mai întâi reduse, iar apoi înlăturate. În momentul de față nu am mai văzut să existe în societatea românească manifestări stridente ale acestei relații tensionate dintre consumatori și bănci. Cred că ar trebui făcut un efort în educația copiilor, și în familie, și la școală, pentru ca această cultură a compromisului să fie asimilată, ca să zic așa, încă din fașă.
Reporter: Considerați că românilor li se potrivește mai bine concilierea, medierea sau arbitrajul?
Valeriu Stoica: Cred că, în general, o asemenea formulă este adecvată pentru toți oamenii. Cel mai important avantaj al concilierii este economia de resurse. Prin înțelegere oamenii economisesc resurse: resurse psihice, pentru că pe măsură ce escaladează conflictul și tensiunile devin mai mari este un consum psihic foarte mare. Oamenii se dezechilibrează. După aceea este economia de resurse financiare. Un litigiu în instanță costă. Chiar și în arbitrajul clasic există un cost. Și după aceea există un cost în timp care, până la urmă, înseamnă și cost în bani. Arbitrajul e un litigiu care se desfășoară după principiile luptei, o luptă în care fiecare parte trebuie să-și demonstreze dreptatea. Armele sunt probele, argumentele juridice, dar nu e mai puțin tensionant. Pe când în procedura concilierii, în măsura în care una dintre părți vrea să se retragă din procedură, se retrage.
Reporter: Care ar fi din punct de vedere normativ, avantajele sau dezavantajele pentru un consumator a legii falimentului personal la persoane fizice față de soluționarea alternativă?
Valeriu Stoica: Insolvența persoanelor fizice rezolvă niște probleme care se întâlnesc și la firme. Dificultăți financiare există nu numai pentru societăți, există și pentru persoanele fizice. Dacă pentru societăți s-a creat această formulă de asistență pentru a depăși criza care generează insolvența și pentru a depăși falimentul, de ce să nu se poată și pentru persoanele fizice? Concilierea este într-un alt domeniu, dar aceste formule alternative ar putea să prevină dificultățile financiare. Când e vorba de litigii arbitrale sau de litigii la instanțele de judecată, de foarte multe ori nu se execută de bună voie o hotărâre și atunci e nevoie de un alt litigiu: procedura de executare silită. În practica acestui Centru, hotărârile date în final, au fost executate de bună voie, deși ele sunt titluri executorii.
Reporter: Ce credeți că ar trebui făcut ca să se îmbunătățească relația consumatori-bănci și încrederii lor în CSALB?
Valeriu Stoica: Ați pronunțat cuvântul încredere! Ca să vorbim de posibilitatea concilierii, a compromisului, părțile trebuie să aibă încredere una în cealaltă. Suntem în domeniul bancar, iar creditul asta înseamnă: încredere! A avea încredere în cineva presupune un complement: celălalt trebuie să fie de încredere! Asta și explică de ce, dacă ne referim la domeniul bancar, când se acordă credite se verifică bonitatea unor instituții sau a unor persoane care solicită credite. Cât despre încrederea în CSALB, vedem cum după câțiva ani de funcționare acest Centru a dovedit că este o instituție care merită încrederea consumatorilor. În perspectivă, eu cred că această formulă de rezolvare a litigiilor va deveni din ce în ce mai frecventată.
Reporter: În ultima perioadă, peste 120 de procese aflate pe rol au ajuns să fie rezolvate în cadrul CSALB. Cum vedeți din punct de vedere al avantajelor pentru consumatori, pentru bănci, această degrevare a instanțelor de judecată?
Valeriu Stoica: Aș începe mai întâi cu avantajele pentru instanțe! Dacă instanțele explică părților că au și varianta de a recurge la procedurile din cadrul CSALB este în primul rând interesul judecătorilor să facă asta pentru că își degrevează rolul lor! Poate că primul lucru pe care trebuie să îl facă judecătorul într-o astfel de situație este să întrebe părțile dacă au apelat anterior la conciliere. Și în instanță există ceea ce se cheamă tranzacție judiciară: părțile, în loc să accepte o hotărâre judecătorească, pot să se înțeleagă de comun acord. De aceea, judecătorii pot sfătui părțile de la începutul procesului să caute o soluție negociată. Iar când e vorba de consumatori și bănci, ar putea să le spună că CSALB are la îndemână și profesioniști, adică conciliatori, care știu cum să intermedieze negocierile! Ar fi suficient ca judecătorii să aplice un principiu general: să găsească mai întâi posibilitatea unei soluții negociate. Avantajul judecătorului ar fi că se scurtează procesul, scapă de administrare de probe, audiere de martori, analiză de probe, evaluare de probe. Iar la sfârșit părțile ar putea să fie supărate că judecătorul nu a înțeles bine faptele și nu a aplicat bine legea.
Reporter: Ce i-ați sfătui pe oameni în aceste vremuri tulburi, cu un conflic la graniță?
Valeriu Stoica: Dacă vorbim de încredere, sfatul este că trebuie să avem încredere și în instituții. Azi devine din ce în ce mai vizibil faptul că șansa noastră ca țară este că am devenit membri NATO și UE la vremea potrivită. Am văzut multe accente suveraniste bazate pe impulsuri demagogice. În absența unei solidarități, dincolo de resursele proprii, s-a văzut că aceste structuri devin umbrele de protecție, devin garanții. Sper că în această împrejurare foarte dificilă, dramatică, care se întâmplă la doi pași de noi vor fi tot mai puțini naivi care să creadă că ne-am putea apăra singuri și că am putea sta între toate vânturile istoriei fără să fim în pericol de a dispărea! Trebuie să fim foarte atenți la argumentele care încearcă să ne satisfacă orgoliul personal. Unii oameni vorbesc de independență, de suveranitate, că noi nu trebuie să depindem nici de Uniunea Europeană, nici de NATO, că noi putem să facem singuri totul. Este o copilărie! Pe de o parte, cei care cred asta sunt naivi, iar cei care îndeamnă la o asemenea abordare nu reprezintă decât interese străine de România. Din fericire, mulți dintre noi suntem așezați pe un fundament solid: de valori, de principii, de instituții care ne apără libertatea, ne apără persoana. Aproape de neînțeles cum e posibil să ne întoarcem astăzi la o mentalitate de secol 19 în care o putere mare își poate permite, uzând de mijloacele pe care le are, să distrugă o țară întreagă!
