In functie de riscul asumat, investitorii se pot imparti in 4 mari categorii.
Investitorii
conservatori urmaresc cu prioritate protejarea capitalului investit, multumindu-se in schimb cu randamente modeste Ei aloca cea mai mare parte din portofoliu in depozite bancare sau obligatiuni, fiind reticenti in a investi in actiuni. Atunci cand decid in cele din urma sa-si asume riscuri mai mari, prefera companiile solide si cu capitalizare foarte mare, deoarece acestea tind sa isi modifice valoarea mai incet decat restul actiunilor.
Acesta strategie este justificata in cazul persoanelor cu responsabilitati financiare importante, cum ar fi cei care au investit deja foarte multi bani in propria afacere sau trebuie sa aiba grija de o persoana in varsta. In plus, daca varsta de pensionare este aproape, o astfel de strategie este prudenta, deoarece daca bursa scade, e posibil sa nu aiba timp sa isi revina intr-o perioada atat de scurta.
Investitorii
moderati au ca obiectiv sa isi creasca valoarea portofoliului, insa nu cu orice pret. Ei nu uita niciodata sa se protejeze fata de pierderile majore. Un astfel de invesititor aloca banii in mai multe tipuri de instrumente fnanciare, combinand investitiile riscante cu cele sigure.
O posibila structura de portofoliu ar fi sa investeasca 60% in actiuni, 30% in obligatiuni si 10% in depozite la banca. Printr-o astfel de schema, eventualele pierderi din actiuni vor fi mereu atenuate de dobanzile sigure pe care le genereaza depozitele si obligatiunile. La capitolul actiuni, desi prefera blue-chip-urile (companiile renumite), ei pot investi din cand in cand si in actiuni mai riscante. Un astfel de stil poate fi adecvat pentru orice investitor cu apetit scazut de risc.
Pe de alta parte, investitorii
agresivi cauta permanent actiunile cu cel mai mare potential de crestere, fiind dispusi sa-si asume riscul de a pierde o mare parte din capitalul investit. Acestia aloca pana la 95% din bani in actiuni. Desi nucleul portofoliul il formeaza actiunile emise de companiile solide, ei pot atinge expuneri semnificative si pe actiuni mai riscante.
Potrivit experientei occidentale, orizontul optim de investitie pentru o astfel de strategie este de 15 ani si chiar mai mult. Iar, experienta a aratat ca acesta abordare, combinata cu rabdarea de a pastra o actiune in portofoliu chiar si in perioadele mai putin bune, este cea mai profitabila pe termen lung.
Ultima categorie de investitori este reprezentata de cei care merg
impotriva tendintei pietei. Acestea sunt persoanele care cumpara actiuni carora nimeni nu le acorda atentie. Obiectivul lor este de a cauta actiuni subevaluate la preturi foarte mici, in speranta ca ele vor reveni in timp la adevarata lor valoare.
Pentru ca aceasta strategie sa functioneze, investitorul trebuie sa aiba foarte multa rabdare, deoarece situatia se va inrautati de multe ori inainte ca ea sa devina mai buna. O astfel de abordare necesita pe langa multa experienta si o cercetare amanuntita pentru a identfica o actiune subevaluata. Dar si catigurile sunt cu mult peste asteptari.
Warren Buffett este probabil modelul oricarui investitor la bursa. El este renumit prin faptul ca dupa criza bursiera din 1987 a avut inspiratia de a cumpara la preturi de nimic actiuni Coca Cola, a caror valoare a crescut ulterior de cateva ori.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
