Falimentul unor banci de talie mai mica din SUA, preocuparea autoritatilor de salvare a tuturor deponentilor, riscurile sistemice aparute dupa problemele Credit Suisse amintesc de anii tensionati 2008-2009.
Dupa falimentul Lehman Brothers, petrecut in toamna lui 2008 si pana in primavara lui 2009, sistemul bancar din Occident s-a aflat in ochiul unui ciclon de proportii, cu sute de falimente ale unor banci de talie mica, disparitia unor colosi precum Bear Sterns (banca de investitii), Washinghton Mutual (banca de economii), Merrill Lynch (banca de investitii, preluata de Bank of America).
Spre finalul acestei perioade tensionate aparuse teama de contraparte, bancile nu mai voiau sa tranzactioneze intre ele pentru ca nu stiau ce se ascunde prin bilanturile partenerilor, deponentii isi retrageau banii (fenomen semnalat si in Romania cand a existat o scurta perioada cand bancile locale supralicitau pe partea de depozite cu dobanzi de pana la 20%).
Pana la urma sistemul a fost salvat cu injectii masive de lichiditate din partea bancilor centrale si asta pare sa fie si solutia practicata si acum, desi intr-un mod indirect.
Sunt titlurile de stat cel mai sigur activ?
Daca inainte de 2007 bancile se inghesuisera sa finanteze sectorul imobiliar din SUA iar cand cererea solvabila se subtiase considerabil creditarea nu ocolise imprumuturile cu garantii indoielnice si persoanele nebancabile in mod normal, acum chiar titlurile de stat, plasamentul cu grad zero de risc prin definitie, provoaca pierderi in bilanturi.
In perioada 2008-2009 lumea descoperise brusc ca existau multe produse toxice legate de obligatiunile ipotecare de risc mare (creditele subprime), iar neplata datoriilor ducea la marcarea unor pierderi masive de catre banci.
In prezent, nu atat creditele cu probleme provoaca ingrijoare ci pierderile provocate de expunerea pe titluri de stat. Dupa ce, in 2021, dobanzile ajunsesera la minime istorice ca efect al programelor de stimulare a economiei pentru traversarea pandemiei, titlurile de stat cumparate atunci si marcate azi la piata aduc pierderi considerabile bancilor.
Pretul unei obligatiuni listate va creste cand dobanzile scad si se va corecta cand dobanzile cresc, pentru a conserva randamentul noilor investitori. Cei care au cumparat insa obligatiuni cand dobanzile erau foarte jos inregistreaza pierderi considerabile cand acestea se majoreaza de la aproape zero la peste 4%.
Sa ne gandim la un titlu de trezorerie cumparat la o dobanda aproape de zero pe 30 de ani si care trebuie sa se corecteze pentru a asigura azi un randament de 4% pe an pana la scadenta, comparabil cu al noilor titluri lansate. Corectia poate depasi 50% si de aici panica bancilor cu expunere mare pe asemenea titluri cu scadente foarte lungi.
Chiar daca la scadenta titlurile de stat revin la valoarea nominala si aceste pierderi contabile dispar, mecanismul e acelasi ca la orice pierdere contabila-trebuie stransi bani pentru a le compensa si nu toti actionarii sunt dispusi sa participe.
Daca in 2008, la criza creditelor sub-prime, portofoliile de credite securitizate erau neperformante si nu valorau nimic, acum titlurile de stat reprezinta active care au valoare, afectata insa de cresterea masiva a dobanzilor.
Online bankingul face posibile retragerile fulgeratoare ale deponentilor
Silicon Valley Bank (a 15-a banca dupa marime din SUA) si Signature Bank, o banca de talie mai mica au fost in primul val al noii crize bancare din aceasta luna.
De aceasta data, autoritatile nu au intervenit prin clasicele bail-outuri din fonduri publice ci prin preluarea controlului bancilor astfel incat actionarii au aflat ca sunt sunt pe cont propriu. Deponentii au fost insa protejati integral, chiar si cei care depaseau plafonul de garantare din SUA, pentru a da un semnal celorlalti deponenti de la alte banci ca nu e cazul sa caute alternative.
Ramane de vazut de unde vor veni fondurile necesare acestei despagubiri integrale, daca nu apar repede cumparatori pentru activele bancilor cu probleme, iar daca acestia apar, cine ii va imprumuta pentru a mentine aceste garantii. De mentionat ca sucursala SVB din Marea Britanie a fost achizitionata la pretul simbolic de 1 lira, in contextul problemelor cu care se confrunta banca-mama in SUA.
Pe scurt, povestea SVB arata asa. Serviciile bancii au fost la mare cautare in pandemie, multe companii tech folosind-o pentru operatiuni, asta ducand la o crestere puternica a depozitelor bancii. Banca a investit o mare parte din sumele atrase in titluri de stat americane, care s-au depreciat pe masura ce Fed a majorat dobanzile.
Odata cu cresterea dobanzilor o parte dintre clienti au inceput sa-si retraga depozitele iar pentru ca nu dispunea de suficient cash, banca a inceput sa vanda din obligatiuni la pierderi considerabile.
SVB a mai incercat sa stranga 2 miliarde de dolari de la investitori, ceea ce i-a panicat pe clientii bancii, care s-au grabit sa-si retraga depozitele de acolo, rezultatul fiind retrageri de 43 de miliarde de dolari. Confruntate cu spectrul colapsului, autoritatile au decis apoi sa preia banca.
Falimentele din SUA sunt si rezultatul unei politici de dereglementare. In 2018, Congresul a operat modificari legislative pentru a scuti unele banci cu active de pana la 250 de miliarde de dolari de la cele mai dure masuri de supraveghere ale Fed, inclusiv teste de stres, cerinte de capital si de lichiditate iar in 2019, Fed a aprobat reglementari mai usoare pentru toate bancile, cu exceptia celor mai mari.
Credit Suisse, un fel de Merrill Lynch
Nu doar bancile din SUA au avut probleme in aceasta luna, ci si cele din Europa. In weekendul trecut s-a anuntat ca banca elvetiana UBS va prelua un alt gigant elvetian, Credit Suisse, ale caror cotatii bursiere se aflau sub presiune dupa anuntarea unor rezultate dezamagitoare, in ciuda unor imprumuturi de ultima ora obtinute de la autoritatile elvetiene.
UBS va prelua astfel actiunile Credit Suisse pentru 3,2 miliarde dolari (oferta initiala fusese in jurul a 1 miliard), intr-un acord ce mai prevede o asistenta de 108 miliarde dolari din partea autoritatilor elvetiene, pentru asigurarea lichiditatii noii entitati.
Pretul pe actiune a fost de 0,5 franci, in conditiile in care cotatiile Credit Suisse erau de 1,8 franci elvetieni vineri dupa toate corectiile din saptamana trecuta, deci actionarii Credit Suisse vor fi puternic loviti de aceasta operatiune, estimata sa mai taie si 10.000 de locuri de munca in urma fuziunii.
Credit Suisse fiiind o banca sistemica nu a putut fi inchisa precum SVB si s-a preferat modelul fuziunii dintre Merrill Lynch si Bank of America in 2009 pentru a nu provoca panica pe piete.
Cu toate astea, pe pietele asiatice luni dimineata marile banci listate aveau scaderi de cateva procente bune iar reprezentantii principalelor banci centrale declarau ca se coordoneaza pentru a asigura lichiditatile necesare sistemelor bancare.
O masura deloc usor de implementat in contextul in care se declara simultan ca se va mentine politica de inasprire monetara si de crestere a dobanzilor.
Ce pot face deponentii din Romania
Existenta unui plafon de garantare de 100.000 euro pentru soldurile conturilor individuale ar asigura somnul linistit pentru toti cei care vor respecta aceasta limita, asta insemnand si deschiderea mai multor conturi la banci diferite.
Cum exista peste 20 de institutii bancare persoane juridice romane si 2 sucursale ale bancilor straine din Bulgaria (TBI Bank) si Olanda (ING Bank) cei care au mai multi bani la dispozitie ar putea sa isi diversifice plasamentele astfel incat sa nu depaseasca la nicio banca plafonul de garantare. In acest fel ar avea asigurata o suma de peste 2 milioane euro.
Este insa important de mentionat ca sistemul bancar romanesc este profitabil si foarte bine capitalizat si ca, chiar si in cazul unor turbulente majore pe pietele externe, riscul de contagiune ramane redus.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
