Problemele cu care se confrunta acum unii dintre clientii Nordis amintesc de pataniile pagubitilor International Leasing din 2006-2007. Ce elemente au in comun cele doua povesti imobiliare?
In urma cu aproape 20 de ani, accesarea unui credit ipotecar nu era un lucru la indemana tuturor, dobanzile la credite erau foarte mari, iar bancile nu se bateau sa finanteze debitorii ipotecari, statul nedescoperind la acea data formula Prima (Noua) Casa.
Ce putea fi mai atractiv deci decat o propunere de finantare cu numai 5% dobanda, in euro, in conditiile in care dobanzile bancare in euro erau, in majoritatea cazurilor, semnificativ mai ridicate?
Nu era vorba de credit, ci de leasing imobiliar, firma International Leasing se promova agresiv, se pomeneau legaturi cu actionari ai Volksbank pentru credibilitate, o banca disparuta intre timp din peisaj.
Potentialii cumparatori erau ademeniti si cu promisiunea ca firma de constructii va monta camere pe santier, astfel incat cumparatorii sa vada permanent care e stadiul lucrarilor, totul parea minunat.
Numai ca exista un mic detaliu-se cerea un avans consistent. Avans pe care multi l-au platit si, precum pare sa fie si cazul actual al celor de la Nordis Group, s-au trezit ca nu mai pot intra in posesia caselor.
Lucrarile fusesera incepute, dar nimeni nu le-a mai terminat, pentru ca actionarii au disparut cu banii, iar firma a intrat in insolventa.
Cum de a revenit aceeasi schema?
La 18 ani distanta de afacerea International Leasing, avem scandalul Nordis Group, relatat pe larg in reportajul Recorder. Avem promisiuni de vanzare-cumparare, avansuri consistente (aproape de 100% in unele cazuri), santiere care stagneaza sau nu au fost pornite, un numar redus de unitati finalizate si foarte multi oameni care se plang ca au fost inselati si ca nu au mai primit casele promise la termenele din contracte.
Exista conexiuni si cu zona politica, astfel incat exista suspiciuni ca lipsa de reactie a autoritatilor de pana acum are si motivatii politice (cel mai probabil transpartinice).
Totusi, cum de se poate repeta aproape la indigo o schema care a stat la baza unei alte inselatorii celebre? Cum de oamenii pot accepta sa dea peste 90% avans unei firme cu raspundere limitata, fara nicio protectie mai serioasa?
Nu scuza nimic lipsa de legislatie care sa protejeze cumparatorul de buna credinta de abuzurile dezvoltatorilor (limitarea avansului, pastrarea acestuia intr-un cont separat pana cand imobilul este dat in folosinta, etc) dar lipsa de prevedere, ca sa fim blanzi, a celor care s-au lasat vrajiti de mesajele dezvoltatorului, fara a se asigura ca lucrurile sunt si in realitate asa cum au fost prezentate, este si ea de acuzat.
Cum vorbim de ansambluri in zone rezidentiale foarte bune, folosite pe post de hoteluri in unele cazuri (Mamaia, Sinaia), cei care au semnat contracte aveau mai degraba profil de investitori. Iar investitorii pot fi relativ usor pacaliti, daca li se stimuleaza suficient de abil lacomia.
De ce ar fi acceptat o firma sa isi injumatateasca atat de usor marja de profit pentru a lua cat mai multi bani de la viitorii proprietari (15% era discountul cand se oferea un avans mai mare)? Cum de s-au putut avansa bani atat de usor, doar in urma unei promisiuni de vanzare, de parca era vorba de contractul propriu-zis de vanzare cumparare? Ce se intampla daca firma intra in faliment, pe cine ar fi tras la raspundere clientii Nordis, avand in vedere capitalul limitat al unui astfel de vehicul?
Autoritatile au anuntat ca pregatesc un proiect legislativ prin care avansul incasat de dezvoltatori de la clienti sa fie limitat la 10%. Imediat s-au pus in miscare si bocitoarele care anunta fie inghetarea pietei imobiliare locale, fie cresterea spectaculoasa a preturilor.
Asta pentru ca bancile care vor credita proiectul in lipsa banilor de la clienti “au dobanzi piperate, cer tot soiul de garantii, mai si executa afacerile prost manageriate”, nu va fi la fel de bine ca pe vremea cand dezvoltatorii construiau cu banii clientilor, oprindu-si marja de profit de 20-30%. Iar daca esuau in gestionarea costurilor sau dadeau faliment, asta era, oamenii isi pierdeau banii dar piata imobiliara mergea mai departe….
Pana la urma, intrebati ce ar prefera-un cost ceva mai mare rezultat din implicarea bancilor in proiectele antreprenoriale din constructii, sau discounturi generoase cu riscul de a repeta pataniile unor clienti Nordis, prespunem ca cele mai multe raspunsuri ar merge totusi spre varianta A.
Ca sa revenim la scandalul anului in imobiliare, sa pierzi 80% din valoarea investitiei nu e totusi comparabil cu a plati cu 15% mai mult pentru aceeasi proprietate.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
