Mircea Geoana, unul dintre prezidentiabilii cu sanse reale in toamna, incearca sa vina cu solutii in zona economica. Insa lipsa consilierilor valorosi se face simtita. Geoana critica Prima Casa, in care isi pun sperante zeci de mii de familii, si face in schimb o propunere din care, in ciuda intentiei sale, profita mai mult bancile decat firmele.
Debutul toamnei este marcat de intensificarea actiunilor politice cu tenta electorala. Si, inevitabil, intr-o perioada de criza, majoritatea propunerilor si promisiunilor tind sa vina in zona economica si in cea sociala.
PD-L a luat fata celorlalte partide cu programul Prima Casa, gestionat din punct de vedere al imaginii de premier si de ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea. In ciuda declaratiilor politice ale reprezentantilor PSD si PNL, care incearca sa-l minimalizeze, programul se bucura de un interes urias din partea oamenilor. Dupa un debut sovaielnic, marcat de detalii birocratice ridicate de unele banci, lucrurile incep sa se miste cu viteza. Zilnic sunt trimise catre Fondul de Garantare peste 100 de dosare de credit si tot mai multi romani isi vad implinit visul de a avea prima proprietate imobiliara.
Geoana incearca sa recupereze teren mizand pe IMM-uri
Evident, principalii competitori electorali nu pot ramane pasivi in fata acestei situatii. Si atunci incearca sa propuna programe alternative care sa le aduca puncte in perspectiva alegerilor.
In acest registru trebuie incadrata si recenta propunere a lui Geoana de acordare a unei perioade de gratie de un an la plata ratelor la credite pentru IMM-urile afectate de criza economica. Propunerea i-a fost inspirata presedintelui PSD de o initiativa similara adoptata recent in Italia.
Concret, Geoana propune ca IMM-urile care se vor califica din punct de vedere al conditiilor programului sa nu plateasca timp de un an decat dobanzile aferente creditelor, urmand ca partea din rata aferenta imprumutului propriu-zis (denumit in limbaj tehnic “principal”) sa fie achitata ulterior.
La prima vedere, solutia pare buna si avantajoasa pentru micile companii. In realitate, insa, lucrurile nu prea stau asa. Si iata de ce.
Bancile au castiguri certe, firmele doar avantaje partiale
Dobanzile in Romania – atat la creditele in lei, cat si la cele in euro – sunt extrem de ridicate, de–a dreptul impovaratoare pentru firmele mici si mijlocii. La creditele in euro, marjele percepute de banci pentru IMM-uri sunt foarte mari, ceea ce anuleaza avantajul oferit de Euribor, care se plaseaza in aceasta perioada la un minim istoric. Iar creditele in lei sunt serios afectate de un Robor aflat inca la un nivel mult prea ridicat pentru a permite costuri de finantare rezonabile.
Asa stand lucrurile, ponderea dobanzii in ratele platite lunar de firme poate ajunge pana la 50%. Situatia din Romania nu se aseamana deloc cu cea din Italia. Acolo, costurile finantarii sunt mult mai rezonabile, astfel ca ponderea dobanzii in rata este mult mai redusa si, in consecinta, efortul lunar pe care trebuie sa-l faca micile companii in perioada de criza este mult mai acceptabil.
In aceste conditii, “cadoul” pe care Geoana intentioneaza sa-l faca firmelor se transforma mai degraba intr-unul facut bancilor. Acestea vor continua sa incaseze dobanzile foarte ridicate din prezent, ba - mai mult de atat – vor beneficia si de o prelungire a perioadei de creditare, deci – logic – de venituri inca si mai mari din dobanzi in viitor. Solutia optima pentru IMM-urile din Romania, la actualele costuri de finantare, ar putea fi reprezentata de amanarea cu un an a platii integrale a ratelor – deci si a dobanzilor – insa este destul de greu de crezut ca o asemenea varianta va fi acceptata de banci.
Geoana are o varianta mai buna: activarea ANPC
Daca ar fi beneficiat de o echipa buna de consilieri economici, Geoana ar fi putut sa-si dea seama ca poate castiga puncte, care s-ar putea dovedi decisive, prin activarea unei institutii pe care o controleaza din punct de vedere politic: Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC). In tara, exista cateva sute de mii de restantieri, dintre care o buna parte ajunsi in aceasta situatie din cauza contractelor de credit discretionare si pline de clauze abuzive impuse de banci.
De la sfarsitul anului trecut, ANPC dispune si de legislatia necesara pentru a putea face ordine in ceea ce priveste relatia dintre banci si imprumutati. Din pacate, insa, contractele de credit propuse de banci sunt in continuare intesate de clauze abuzive si de tentative mai mult sau mai putin voalate de pastrare a dreptului bancii de a modifica discretionar costurile imprumuturilor, in ciuda faptului ca legislatia in vigoare interzice expres acest lucru.
Grija – chiar si stimulata de considerente electorale – fata de consumatorul de produse si servicii financiare ii poate aduce lui Geoana puncte importante in perspectiva bataliei politice din toamna. In plus, “civilizarea” relatiei banca-client, chiar daca realizata sub directul imbold al unei autoritati a statului, ar contribui pe termen lung si la imbunatatirea perceptiei marelui public asupra sistemului bancar, ceea ce nu poate avea decat efecte benefice.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
