O Autoritate pentru conduita industriei financiare

Entitatea la care se refera acest text s-ar ocupa de conduita (de conformare si de etica) a institutiilor ce furnizeaza servicii financiare. Criza ce a erupt in 2008 a revelat tot mai multe nereguli pe pietele financiare, hibe profunde ale sistemului de reglementare lax – asa numitul “light touch regulation”. Acest regim este legat de paradigma pietelor mereu eficiente (efficient markets hypothesis). Aceasta viziune a subestimat dinamica preturilor activelor financiare, aparitia de bule speculative, efecte de contagiune devastatoare. Conduita pe piete financiare a reliefat o problema de “integritate’a pietelor (daca functioneaza cum se presupune si corect), a creat o problema “sistemica”.  Astfel incat ceea ce parea a tine strict de teritoriul prudentialitatii la nivel de firma –la nivel microeconomic – a capatat relevanta pentru stabilitatea macroeconomica, pentru ceea ce numim acum macroprudentialitate (ce se ocupa de riscuri sistemice).

Conduita nu corecta pe piete financiare este ilustrata nu numai de scandaluri in lant, amenzi in sir aplicate de autoritati de supraveghere; dimensiunea problemei se vede si din luari de pozitie ale unor sefi de banci centrale, ale unor organisme internationale care se ocupa si de reglementare si supraveghere – precum Banca Reglementelor Internationale (BIS), Consiliul pentru Stabilitate Financiara (FSB), Consiliul European pentru Riscuri Sistemice (ESRB). Mark Carney, seful FSB si guvernatorul Bancii Angliei, in cateva randuri a subliniat conduita rea drept generator de risc sistemic; sunt documente ale ESRB care vorbesc despre acelasi fapt. Criza a pus in atentia autoritatilor, a bancilor centrale, conduita in afaceri, adesea certata cu ceea ce implica relatia fiduciara cu clientii.

Criza financiara a impus lectii majore. Una, ca desi miscarea ciclica a economiei este fireasca, adancimea crizelor poate fi atenuata. Alta lectie este ca reglementarea trebuie sa fie adecvata si atotcuprinzatoare (inclusiv “sectorul bancar umbra”, pietele de capital). O reglementare adecvata inseamna cerinte nu formale privind capitalul propriu si lichiditatea, limitarea leverage-ului (indatorarii), transparenta, disparitia inlesnirilor fiscale (in spiritul teoremei Miller-Modigliani) care predispun la indatorare etc.

Criza a obligat guverne si banci centrale sa acorde mai multa atentie protectiei consumatorilor de servicii financiare, fie ca este vorba de investitori, deponenti in banci. Au fost promovate in parlamente nationale, in Parlamentul European, acte normative in acest sens si au aparut noi autoritati specializate nationale si la nivel european (EBA, ESMA, EIOPA, ESRB) care au in vedere conduita (inclusiv respectarea normelor de etica) a companiilor financiare, aspecte prudentiale la nivel micro si macro.

In Romania, actualmente, exista o agentie nationala pentru protectia consumatorilor (ANPC) care se ocupa si de necazuri ale consumatorilor de servicii financiare. ASF se ocupa de conduita pe piata de capital, pe piata de asigurari si cea a pensiilor private; exista la ASF si un departament pentru sesizari ale clientilor. BNR, alaturi de politica monetara si stabilitate financiara, se ocupa de probleme prudentiale, de ceea ce, de pilda, in Marea Britanie, intra in sfera de preocupare a Financial Prudential Authority (ce face parte, ca agentie, din Banca Angliei). In Marea Britanie exista si Financial Conduct Authority, care se ocupa de functionarea pietelor financiare, de conduita bancilor si a altor companii financiare; aceasta autoritate nu face parte din Banca Angliei si colaboreaza cu Financial Prudential Authority. In Germania, Bundesbank se ocupa de prudentialitate si macroprudentialitate; dar exista si BAFIN, care se ocupa si ea de prudentialitate si conduita in afaceri. In unele tari (ex: Ungaria), zona de supraveghere a conduitei este in ograda autoritatilor nationale de reglementare; este cazul Bancii Nationale a Ungariei. In Polonia, reglementarea si supravegherea pietelor financiare este exercitata de o agentie in subordinea Ministerului de Finante.

Cred ca are sens sa apara in Romania un organism care sa se ocupe de supravegherea conduitei furnizorilor de servicii financiare –banci, firme de asigurari, fonduri private de pensii, fonduri de investitii, brokeri etc. Departamentul specializat de la ASF  ar putea sa faca parte din noua autoritate; ar putea fi transferati la aceasta din urma expertii de la ANPC care se ocupa de servicii financiare si, nu in cele din urma, experti de la BNR. Aparitia unei autoritati pentru conduita financiara (ACF) ar:

    - Tine cont de faptul ca bancile inseamna mai bine de 90% din pietele financiare locale;

    - Semnaliza atentia speciala ce se acorda protectiei consumatorilor de servicii financiare; cu tot respectul pentru activitatea ANCP, aceasta institutie nu poate suplini existenta unui organism specializat in problematica conduitei industriei financiare;

    - Indica nevoia unei specializari de adancime, intr-un domeniu cu mare impact pentru cetateni, firme, societate in ansamblu;

    - Acoperi toate pietele financiare – banci, sector bancar-umbra, piete de capital;

    - Tine cont de conectivitatea tot mai mare pe pietele financiare, de prezenta pe pietele de capital a entitatilor bancare, sub diverse forme;

    - Usura colaborarea cu autoritati nationale de profil din alte state membre ale UE;

    - Fi un interlocutor mai bine conturat (decat ANPC) pentru legiuitorul roman in ce priveste legislatia de protectie a consumatorilor de servicii financiare; ar fi un partener mai bun de dialog cu toate partile implicate in judecarea conduitei industriei financiare;

    - Intari teza ca cei cu care trebuie sa inceapa educatia financiara sunt cei care lucreaza in industria bancara, fie ca ne referim la dileme, conflicte de interese ce macina aceasta industrie, gama de produse mai mult sau mai putin toxice, complexitatea de pe pietele financiare si, nu in cele din urma, aspecte de etica.

Fiindca nu ajuta mult sa lansezi exhortatii ca cetatenii, cu mic si mare, sa aiba cunoastere in domeniul financiar (economic) daca multi din cei care lucreaza in industria financiara dovedesc par a fi  rupti de realitate sau folosesc limbaj dublu.

Guvernatorul BNR a fost transant recent observand ca “educatia financiara trebuie sa inceapa cu bancherii”. Este hilar sa auzi bancheri spunand ca noul cuvant de ordine este ‘’increderea”; ca si cum termenul de credit nu ar veni de la latinul credere, care implica relatia de fiducie intre banca (companie financiara non-bancara, broker) si client. Industria financiara are pasi mari de facut pentru a (re)castiga reputatia de care trebuie sa se bucure. La aceasta trebuie sa contribuie si continuarea reformelor in materie de reglementare si supraveghere.

In Romania pietele financiare sunt mult mai “subtiri” decat in alte tari. Dar economia noastra nu a fost scutita de socuri mari provocate de criza financiara si nici de tensiuni, scandaluri, ce au derivat din relatia fracturata, adesea stramba intre entitati financiare si clienti. 

ACF ar intra in alcatuirea Comitetului National Macroprudential, ca observator cu drept de exprimare de opinii.  Consiliul de conducere al ACF ar include cate un oficial de varf de la BNR si ASF. Astfel s-ar asigura reprezentarea ACF, prin BNR si ASF, in organismele unde se abordeaza si aspecte de conduita financiara (ESMA, EBA, EIOPA, ESRB, FSB). ACF ar trebui sa aiba grupuri consultative care sa reuneasca reprezentanti ai industriei, ai investitorilor in active financiare, ai deponentilor in sistemul bancar. Cheltuielile de formare si functionare nu ar fi o povara avand in vedere ca s-ar transfera personal de la institutii ce au prerogative in domeniu.

Articol preluat de pe www.opiniibnr.ro.