Retinerea parlamentarilor in a adopta amendamente care sa faca operationala legea darii in plata are implicatii dincolo de dezbaterea strict tehnica a ajustarii unei variante ”pure si dure”. Este, de fapt, un caz-scoala, care ridica problema de principiu pentru cine fac reglementari alesii poporului si cat foloseste activitatea lor societatii.
Nu mai revenim la cifrele care argumenteaza necesitatea de a pune anumite limite de aplicare unui principiu admis ca just de facto, inclusiv de catre cei care vin cu amendamente, desi continua sa ridice semne de intrebare de jure. Important este ca o institutie independenta si profesionista a statului roman, BNR, a solicitat o serie de modificari clare ale textului de lege.
Asta nu pentru a-l face inoperabil sau pentru ca ar apara interese obscure, ci pentru ca este obligata de o alta lege sa-si faca treaba, care include asigurarea stabilitatii sistemului financiar al tarii. Daca vreti, din egoism legal argumentat tehnic, nu din teribilism sau de dragul de a face audienta. Discretia este o regula de baza a sistemului bancar, dar nu o axioma care presupune lipsa de implicare.
In multe alte cazuri, parlamentarii, care nu se pot nici pricepe la toate si nici substitui specialistilor în varii domenii, nu au beneficiat de expertiza altor institutii. Tot ale statului roman si care au preferat sa stea in expectativa la adoptarea unor acte normative. Institutii carora le era clar ce consecinte negative vor avea aceste acte si au asistat pasive, tocmai pentru ca nu le pasa.
Dar, daca argumentele financiare aduse chiar si de oameni care au facut parte din conducerea partidelor, li se par parlamentarilor, din motive greu de intuit, suspecte sau neintemeiate, exista un criteriu mult mai simplu de aplicat si anume cel democratic. Ei au fost alesi de catre o majoritate a cetatenilor carora le reprezinta per total, cel putin in teorie, interesele.
Ideea este ca o masura care salveaza o mica minoritate cu periclitarea situatiei majoritatii, iar asta dincolo de impunerea unor reguli stricte de ordin moral a salvarii doar a celor aflati realmente in nevoie si dificultate, nu se potriveste cu ideea de democratie. Democratie in baza careia acei parlamentari au fost abilitati sa ia decizii in numele poporului.
Daca delegi pe cineva sa faca o treaba in anumite conditii, de pilda asigurarea stabilitatii financiare, dupa care vii si modifici regulile peste capul celor care iti atrag atentia ca va fi semnificativ mai dificil sa mentii ordinea si comportamentul responsabil al celor care au imprumutat bani de la banci, o poti face dar sa nu vii ulterior sa acuzi instabilitatea financiara.
Milioanele de romani cu conturi in banci si cei care inca nu au luat un credit bancar nu sunt vocali tocmai pentru li s-au garantat sumele depuse si accesul la bani in conditii rezonabile atunci cand vor avea nevoie. In fapt, ei constituie coloana vertebrala a alegatorilor care au trimis parlamentarii in Parlament si nu organul mic si sacaitor care reclama un disconfort acut.
Disconfort care trebuie rezolvat dar, exact ca si in medicina, pe principiul de a nu face rau in alta parte. Daca te apuci sa iei medicamente pentru durere de dinti, indiferent cand si cum,si apoi te doare stomacul, dupa care iei medicamente pentru stomac si-ti dai peste cap ficatul, asta nu mai e medicina ci carpeala.
Poate ca ar fi mai util sa stai si sa citesti atent prospectul care iti spune nu doar sa iei pilula minune, care iti ia durerea cu mana. Ci cum si in ce conditii sa iei medicamentul, cu ce alte medicamente poate sa interactioneze sau nu. De-abia dupa aceea, ai putea sa dai vina pe doctor, dupa ce ii respecti intocmai reteta, nu sa te trezesti ca ai rezolvat cu dintii si te dor rinichii.
Dan Palangean este consultant strategie la Banca Nationala a Romaniei
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
