Numarul creditelor luate in franci elvetieni a ajuns in perioada de maxim a acestei intreprinderi la circa 117.000. Cea mai mare parte a diferentei pâna la cele 75.000 de credite ramase (unele au fost inchise) au fost transformate in alte monede mai prietenoase, si cu precadere in lei.
Dar de ce trecerea nu s-a facut in proportii mai mari si mai devreme, din moment ce toata lumea, autoritati de reglementare, banci etc. avertizau asupra riscului valutar ? Am gasit raspunsul intr-un articol al unui fost coleg din redactia revistei Piata Financiara, coleg specializat pe domeniul bancar, care a venit in media electronica cu expertiza sa, sa sprijine clientii bancilor in luarea unor decizii avizate.
Pur si simplu, asa era situatia acum trei ani si jumatate, intr-un moment in care cursul francului elvetian era aproape identic cu cel de dinaintea aprecierii masive de la mijlocul lui ianuarie 2015. Concluzia din titlu poate parea eronata acum dar era perfect logica atunci. Doar daca cineva functiona pe sistemul drobului de sare si isi asuma atunci o pierdere certa pentru un risc neclar.
De retinut predictia corecta a celor circa doi ani dupa care trebuie schimbata moneda creditului, precum si aspectul modificarii raportului de schimb intre euro si francul elvetian.
Autor: Marius Serban, pe site-ul Conso.ro in data de 28 Iulie 2011
”Persoanele care au credite in franci nu au alta solutie decit sa astepte ca perioada de avânt a monedei elvetiene sa ia sfârsit. Acest lucru poate insemna ca trebuie sa mai astepte cel putin 1-2 ani, pâna când sa se gândeasca la o refinantare printr-un credit in euro sau in lei. In acest moment, o astfel de incercare este contraindicata.
Cresterea cursului de schimb a devenit cosmarul creditelor in franci elvetieni. De la mai putin de 2 lei in vara lui 2007, cursul a urcat in prezent pana la 3,7 lei ( atentie, miercuri, 14 ianuarie 2015 , cursul era 3,74 lei/franc elvetian, deci trei ani si jumatate cursul a stat pe loc – n.r. ), facând tot mai dificila achitarea ratelor la banca.
Solutia pentru a iesi din acest impas nu este din pacate una imediata. In mod normal, refinantarea poate ajuta clientii cu credite scumpe sa isi reduca efortul financiar prin obtinerea unui imprumut mai ieftin. In acest caz, acest lucru nu este posibil deoarece problema creditului in franci nu are legatura cu costul creditului, ci cu schimbul valutar.
Dobânzile in franci sunt in continuare mici
Din punct de vedere al costurilor, dobanzile interbancare la franci sunt mult mai mici decat la euro sau la lei. Libor CHF la 3 luni este de numai 0,175%, in timp ce indicele similar pentru euro este 1,6%, iar pentru lei - 5,35%.
Concret daca un client are un credit in franci cu o marja de 4 puncte procentuale peste indicele de referinta, pentru ca refinantarea sa aiba sens el trebuie sa gaseasca un credit in euro cu o marja de dobanda mai mica de 2,575% peste Euribor la 3 luni (4%+0,175%-1,6%). Nici macar in programul Prima casa, bancile nu finanteaza insa clientii atat de ieftin.
Iar pentru ca un credit in lei sa fie eligibil pentru refinantare, rata dobânzii ar trebui sa fie mai mica decât indicele Robor!
Conversia creditului s-ar incheia cu o pierdere nerecuperabila.
Chiar si daca ar gasi o oferta de refinantare atractiva, conversia creditului in franci intr-o alta valuta nu este o solutie recomandata in acest moment. Francul este acum extrem de bine evaluat, asa cum erau si preturile locuintelor in urma cu câtiva ani.
O parte dintre cei cu credite in franci au luat bani de la banca pentru a cumpara o casa la preturi ridicate. Refinantarea imprumutului intr-o alta moneda i-ar costa inca o data scump.
In 2007, pentru a obtine 50.000 euro de la banca era necesar un imprumut de aproape 80.000 de franci (la un curs EUR/CHF de aproximativ 1,60). Acum aceeasi franci valoreaza 70.000 euro (cursul fiind 1,15). Facand conversia, se obtine o pierdere de 20.000 euro, care nu mai poate fi recuperata.
Daca se mentine creditul in franci, exista sanse mari ca evolutiile valutare sa se inverseze, astfel incât pierderea sa se diminueze sau chiar sa dispara. Pe termen scurt, o revenire este asteptata imediat ce criza datoriei publice din zona euro va fi rezolvata. Ulterior, deprecierea francului fata de euro va depinde de ritmul de revenire al economiei europene.
Asa cum se poate observa, riscul valutar impune clientilor cu credite in franci sa se comporte ca niste adevarati investitori la bursa.
Pentru a traversa aceasta perioada de asteptare mai usor, clientii ar putea opta temporar pentru reesalonarea creditului pe o perioada mai lunga sau chiar pentru o perioada de gratie, in care sa plateasca doar dobânda.”
O solutie de luat in calcul pentru cei circa 75.000 de debitori ce au datorii in suma totala de 10,1 miliarde lei (echivalentul a cam 30.000 de euro datorii in medie sau 1,5% din PIB –ul României) este reducerea semnificativa a marjei de dobânda la creditele in franci elvetieni cu dobânda variabila si a dobânzii practicate la cele cu dobânda fixa.
Din moment ce banca va câstiga suficient de mult din evolutia cursului de schimb, nu se mai justifica impunerea unei cote fixe de dobânda in plus fata de o referinta data (de regula, cotatia pietei interbancare la 3 luni sau 6 luni). Sau mentinerea unei dobânzi fixe, stabilite in cu totul alte conditii de piata.
Decât sa treaca in activele exprimate in lei sume care vor fi iluzoriu de contabilizat prin platile debitorilor, institutiile bancare ar face mai bine un compromis pentru a-si maximiza incasarile efective iar clientii de buna credinta sa-si poata achita ratele si pastra casele.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
