Profesorul Daniel Daianu, fost ministru de finante si actual membru ne-executiv al Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei analizeaza, in nume personal, intentia bancilor de a da in judecata statul roman pe tema legii darii in plata, intr-un articol publicat pe Ziare.com, pe care il reproducem prin amabilitatea autorului.
Folosesc o propozitie gen oximoron in mod deliberat.
Ce vreau sa spun este ca bancile gresesc daca ameninta, fie si voalat, statul roman cu judecata; ma refer la intentia unor banci de a duce in instante internationale litigiul izvorat din Legea darii in plata.
Se invoca tratate internationale ce protejeaza investitii facute in Romania, faptul ca Legea darii in plata ar avea aplicabilitate retroactiva, ca s-ar modifica implicit planuri de afaceri, instabilitatea cadrului normativ etc.
Opinia mea, exprimata si public, este ca, daca bancile ar fi fost mai prietenoase cu clientii, daca ar fi acceptat mai usor restructurarea de credite, Legea darii in plata ar fi avut sanse considerabil mai mici sa apara.
Legea a suferit in Parlament amendamente, care au incercat sa apropie partile. Dar restructurarea de credite presupune munca serioasa, expertiza. Este mult mai usor sa dai credite "cu buletinul" sau/si sa vinzi pachete de "neperformante" unor firme de recuperare decat sa faci analiza de restructurare.
Socul legii asupra sectorului bancar poate fi amortizat, in opinia mea, - se vede si din profiturile din ultimul exercitiu financiar al bancilor.
Unde bancile au de ce sa fie ascultate in ce priveste predictibilitatea cadrului normativ; adica legile sa aiba stabilitate.
Dar si aici este de observat ca, atunci cand a erupt criza, guverne si banci centrale au intervenit in nu putine tari pentru a salva sectorul bancar recurgand la legislatie sui generis, creata uneori peste noapte.
Si Banca Centrala Europeana recurge la masuri non-standard pentru a tine economia zonei euro pe linia de plutire. Si este un adevar incontestabil ca practici rele ale multor banci comerciale, ale unor entitati financiare non-bancare, au adus protectia consumatorilor de servicii financiare in atentia legiuitorilor din Uniune - in Parlamentul European si parlamentele nationale.
Bancile au puncte de vedere de luat in seama, dar cetatenii, cei ce consuma servicii financiare, au de ce sa fie nemultumiti in multe privinte.
As mai remarca ceva; este frapant cat seamana aceasta amenintare cu unul dintre motivele pentru care Tratatul de liber schimb si investitii intre SUA si UE (TITP) este impotmolit; fiindca este greu sa explici cetatenilor, intr-o democratie, ca litigii intre corporatii internationale si state vor fi transate in jurisdictii dupa voia acelor firme.
Si nici nu se poate rezuma totul intr-un litigiu la o logica comerciala ingusta.
Sper ca bancile ce au asemenea intentii sa renunte, fiindca, daca, intr-un anume scenariu, ar avea castig de cauza, ar pierde, cred, pe alte planuri si nu putin.
Ar fi alimentata, probabil, ostilitatea fata de banci straine ce opereaza in Romania (chiar daca BNR le numeste entitati cu personalitate juridica autohtona), fata de capitalul strain.
Va fi inflamat discursul politic. Alaturi de alte evenimente ce se intampla in anii din urma, o Romanie care, cel putin pana cum, nu a fost luata de valul unui nationalism intrat in coliziune cu proiectul european este posibil sa intre intr-o alta zodie, dinamica.
Fac parte dintre cei care pledeaza pentru o economie deschisa si atragerea de investitii straine, dar si pentru capital autohton relevant, inclusiv in sectorul bancar; radacinile interne conteaza pentru trainicia unei economii, societati.
Sustin, totodata, ca Uniunea Europeana este sansa Romaniei de modernizare si intarire ca societate, de apartenenta cat mai organica la familia democratiilor liberale. Insa nu pot fi inchisi ochii la ceea ce nu este in regula in practicile unor companii, ale unor banci.
Asa cum nu este firesc ca legile unei tari, intr-un stat de drept, sa fie schimbate in mod arbitrar sau in interesul unor grupuri de interese, si practicile in afaceri trebuie sa fie corecte, sa respecte un cod etic.
In lumea civilizata, viata economica nu trebuie sa fie ghidata de castig comercial cu orice pret, indiferent de cai folosite si ignorand consecinte sociale cu buna stiinta.
Am fost intrebat de un ziarist de ce, "in disputa dintre banci si cetatenii sustinatori ai Legii darii in plata, Banca Nationala a fost pro banci".
Am replicat ca BNR a pledat nu in favoarea bancilor, desi accept ca este posibil sa se fi conturat o astfel de perceptie printre nu putini cetateni. Banca Nationala este obsedata de ceea ce numim stabilitate financiara, de care depinde stabilitatea economica a Romaniei.
De altfel, in atentia si deciziile bancilor centrale, stabilitatea financiara intra tot mai mult in prim plan. Poate ca nu a existat indemanare suficienta in a gasi o cale de echilibru, de a facilita dialogul intre intre banci si clienti.
Dar, in discutii cu bancherii comerciali, au existat reprosuri din partea bancii centrale privind atitudinea fata de clienti. BNR a aparut adesea ca un paratrasnet existand, repet, teama ca problemele din banci pot afecta mersul economiei.
Creditele neperformante au scazut mult - au ajuns acum la circa 12% din total fata de aproape 20% nu cu mult timp in urma, dar bilanturile bancilor trebuie sa fie curatate mai bine.
Probabil BNR trebuie sa fie mai incisiva in a spune public ce nu este in regula in conduita, practicile bancilor.
Una peste alta, bancile, peste tot, trebuie sa elimine din trufie, din ceea ce americanii numesc "hubris". La cate nereguli au fost gasite pe pietele financiare in lume, atitudinea publica a bancilor trebuie sa fie alta, smerita.
Este greu, daca nu imposibil, sa ceri cetatenilor sacrificii cand practicile de business sunt certate in mod sistematic cu legea, cu morala chiar a afacerilor. De ce mai vorbim atunci de responsabilitate sociala?
Cand seful Fed, Janet Yellen, cand presedintele BCE, Mario Draghi, cand Christine Lagarde, directorul general al FMI, cer politici publice care sa tina cont de numarul mare al celor care pierd ("losers"), de inegalitati flagrante, inseamna ca ceva nu este bine in adancul finantelor, in economiile multor state.
Ascensiunea curentelor politice extremiste in Europa, discursul populist din SUA arata ca nu avem de-a face cu anomalii de scurta durata.
Sper ca bancile de la noi, care nu ar pregeta sa duca Romania in fata unor instante internationale din cauza Legii darii in plata, sa renunte la asemenea intentii. Asa ar fi intelept.
Bancile trebuie sa serveasca clientii, sa respecte tarile unde au afaceri prospere, nu numai ca retorica; trebuie sa inteleaga ca fara clienti isi pierd obiectul muncii. Si cetatenii trebuie sa fie mai informati, sa nu accepte servicii financiare fara a intelege termenii contractuali.
P.S: Acest text exprima opinii personale si nu angajeaza CA al BNR.
Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
