Daca in cazul creditelor cu garantie ipotecara, de valoare mare, pierderea imobilului este aproape inevitabila daca imprumutul acumuleaza restante mai mari de 3 luni, exista si cazuri extreme in care poti ajunge sa pierzi casa pentru o datorie infima. Astfel de situatii ar trebui reglementate, pentru a se evita abuzurile.
Pierderea unui imobil este cea mai grava consecinta a restantelor la credite. Pe langa faptul ca familiile isi pierd locuinta, de multe ori pretul de vanzare nu acopera valoarea datoriei catre banca, in special intr-o piata imobiliara in scadere.
Si mai grav este insa cand locuinta este executata silit pentru credite de valori reduse.
Casa poate fi executata oricand se inregistreaza restante
Indiferent daca o locuinta este sau nu ipotecata, aceasta poate fi executata silit. Acest lucru se intampla deoarece toate contractele de credit, indiferent ca sunt sau nu cu ipoteca, presupun garantarea datoriei cu toate bunurile si veniturile clientului.
Acest lucru inseamna ca in momentul in care se intra in faza executarii silite, creditorii pot avea pretentii la orice bun al debitorului sau pot solicita poprirea veniturilor.
Spre exemplu, chiar si in cazul in care datoria este de cateva mii de lei, daca doreste, banca are dreptul de a solicita, prin intermediul executarii silite, vanzarea la licitatie a imobilului detinut de client, pentru recuperarea datoriei.
Acestea sunt de altfel, si cele mai periculoase cazuri deoarece banca nu mai are atat de interesata de pretul de vanzare. Si atunci cand se obtine o suma derizorie in raport cu valoarea bunului, datoria tot se acopera.
Contestatiile sunt dificil de facut
Clientii datorinici au putine cai de atac impotriva executarii silite a bunurilor. O solutie ar fi contestatia executarii, pe diverse motive. Pe parcursul evaluarii contestatiei, executarea silita se suspenda.
Clientii pot contesta in instanta alegerea formei de executare atunci cand s-a ales executarea silita a locuintei si nu poprirea veniturilor, pentru sume restante mici.
Contestatia poate fi depusa insa doar prin plata unei cautiuni. Instanta este cea care stabileste care parte are dreptate, iar daca debitorul nu obtine o decizie favorabila va pierde cautiunea depusa si poate plati si despagubiri pentru daune cauzate de intarzierea executarii sau amenzi judiciare, daca se considera ca respectiva cautiune a fost depusa cu rea credinta.
De multe ori insa, bancile prefera sa vanda dosarele restantierilor, in special al celor cu credite de valoare mica, catre recuperatorii de creante in schimbul unui procent din datorie. Procentul este destul de redus, si poate ajunge undeva la 10%.
Astfel orice suma recuperata peste acest prag inseamna profit pentru recuperatori. De aceea, in unele situatii debitorii pot negocia cu recupertorii achitarea doar a unei parti din datorie, fara sa fie nevoie sa se ajunga la executare silita.
O alta solutie pentru cei care au restante este sa treaca bunurile din proprietatea personala pe numele unui tert, daca acestea nu sunt ipotecate. Bancile nu pot executa bunurile altor persoane, chiar daca sunt rude de gradul I, dar solutia are si riscuri. In primul rand trebuie gasita o persoana de incredere. In al doilea rand, daca se face act de donatie, creditorii il pot contesta ulterior.
Recuperarea creantelor ar trebuie reglementata
Clientii care se afla in situatia unei executari silite au putine drepturi. In afara de faptul ca evacuarea din locuinta nu se poate face pe parcursul lunilor de iarna, nu exista alte protectii in Codul de procedura civila pentru cei care isi pierd locuinta.
O lege a falimentului personal pare sa fie pusa in “stand-by” de catre autoritati pentru urmatorii ani. La fel si reglementarea activitatii recuperatorilor de creante.
Nu aceeasi este situatia si in alte state europene. Spre exemplu, in Marea Britanie, Oficiul Concurentei (Office for Fair Trading) a solicitat unor banci sa isi revizuiasca comportamentul in privinta garantiilor imobiliare.
Solicitarea a pornit de la cateva situatii in care clientii a 2 banci din grupul RBS s-au trezit cu casele ipotecate automat, chiar si pentru datorii mai mici de 5.000 de lire. Acest lucru este posibil deoarece in Marea Britanie, creditorii pot solicita instantei instituirea ipotecii asupra locuintei unui client, daca acesta inregistreaza restante. Urmatorul pas, daca situatia nu se remediaza, este executarea silita.
Astfel, un credit negarantat se transforma automat in credit garantat, fiind mai putin riscant pentru banci. Clientul nu mai are drepturi depline asupra locuintei si, spre exemplu, nu o mai poate vinde.
“Creditorii pot utiliza dreptul de a institui ipoteca dar trebuie sa faca acest lucru tinand cont de principiul proportionalitatii si nu pentru a asigura credite de valoare mica. Atunci cand consideram ca utilizarea acestui drept este incorect sau apasator pentru consumator, intervenim”, au precizat oficialii OFT.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
