Curtea Europeana de Justitie da dreptate unui client impotriva Bancpost

Astfel, institutia europeana a emis o hotarare prin care raspunde unor intrebari cu privire la interpretarea legislatiei europene in domeniul creditelor de consum, transmise de instanta Campulung in procedura „Maria Bucura impotriva SC Bancpost SA, cu participarea: Vasile Ciobanu”.

Concret, este vorba de un card de credit emis de catre Bancpost, in 20 august 2008, pe numele domnului Ciobanu, la care s-a semnat un act aditional cu un „codebitor”, doamna Bucura. Limita maxima a cardului era, la vremea respectiva, de 31.000 de lei (aproximativ 7.038 de euro).

Datorie crescuta de patru ori in trei ani

Contractul prevede ca „dobanda la credit se calculeaza in functie de soldul zilnic, defalcat pe componente (plati, retrageri de numerar, taxe si comisioane) si de nivelul ratei zilnice a dobanzii aferente perioadei de calcul. Dobanda se calculeaza zilnic, prin inmultirea cuantumului fiecarei componente a soldului zilnic cu rata zilnica a dobanzii valabila in ziua respectiva. Aceasta rata zilnica a dobanzii este calculata ca raport intre rata anuala si 360 de zile”, se mentioneaza in hotarare.

Conform documentului, la 30 iunie 2010, domnului Ciobanu i-a fost adresata o somatie de plata pentru a achita catre Bancpost suma de 37.004,40 de lei in temeiul obligatiilor sale contractuale.

„La 16 iunie 2011, intrucat domnul Ciobanu nu a achitat aceasta suma, s-a emis impotriva acestuia o somatie de plata pentru suma de 54.224,18 lei, prin acest act fiind de asemenea informat cu privire la demararea ulterioara a procedurii de executare silita a contractului. Aceasta datorie se ridica la 59.948 lei la 22 august 2011, data la care debitorul principal a fost informat ca instanta de trimitere fusese sesizata cu o cerere de executare silita”, se arata in actul Curtii.

Prin urmare, banca s-a indreptat catre codebitor, iar aceasta a fost informata de Bancpost cu privire la infiintarea unei popriri asupra unei parti din veniturile sale, fara a se preciza exact suma.

„La 9 ianuarie 2013, Bancpost a notificat domnului Ciobanu si doamnei Bucura transmiterea, pentru executare silita, a dosarului catre un executor judecatoresc mandatat sa efectueze de urgenta recuperarea sumelor datorate in temeiul contractului. Aceasta notificare nu preciza cuantumul sumei care trebuia recuperata. La 5 martie 2013, domnul Ciobanu si doamna Bucura au fost informati cu privire la infiintarea popririi asupra veniturilor lor pentru a recupera suma de 117.391,32 lei aferenta datoriei lor contractuale si onorariului executorului judecatoresc”, se mai arata in hotararea CEJ.

Codebitorul a contestat masurile de executare silita solicitand anularea acestora pentru motivul, pe de o parte, „ca nu a primit o copie a actului aditional la contractul din 20 august 2008 prin care devenea codebitoare pentru datoria domnului Ciobanu si, pe de alta parte, ca suma pentru care s-a infiintat poprire pe veniturile sale nu este stabilita exact si ca, desi ramburseaza 1.000 de lei pe luna, suma globala datorata nu inceteaza sa creasca, din cauza dobanzilor ai a comisioanelor penalizatoare”, mai reiese din documentul citat.

In acest caz, instanta din Campulung a considerat ca anumite clauze ale contractului pot avea caracter abuziv. „Instanta arata ca, in lipsa unei probe contrare, contractul mentionat a fost redactat inainte de a fi semnat de debitor si de codebitoare, iar multe dintre clauzele sale nu permit sa se identifice intinderea obligatiilor care le revin acestora”.

Astfel, instanta din Campulung a transmis Curtii Europene de Justitie o „cerere de decizie preliminara”, prin care solicita lamuriri cu privire la interpretarea legislatiei europene in acest caz.

Printre acestea, instanta romaneasca a cerut sa se lamureasca daca un „codebitor” in cazul unui contract de credit pe card poate fi considerat drept „consumator” si are eceleasi drepturi si obligatii in cadrul contractului ca si titularul contractului. Raspunsul curtii la aceasta intrebare a fost da, ceea ce inseamna ca un „codebitor” trebuie sa aiba acces la toate informatiile la care are acces titularul contractului, ceea ce nu s-a intamplat in cazul mentionat.

Cu privire la constatarea clauzelor abuzive, instanta europeana sustine ca, potrivit reglementarilor in vigoare, „revine instantei nationale obligatia de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al clauzelor unui contract incheiat intre un consumator si un profesionist, din moment ce aceasta instanta dispune de elementele de fapt si de drept necesare in acest scop.

Tot instantei nationale ii revine si obligatia sa verifice daca, in cauza in discutie, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra intinderii obligatiei sale si care ii permit acestuia sa evalueze, printre altele, costul total al imprumutului sau. „Joaca un rol decisiv in aceasta apreciere, pe de o parte, aspectul daca clauzele sunt redactate in mod clar si inteligibil astfel incat sa ii permita unui consumator mediu, si anume un consumator normal informat si suficient de atent si de avizat, sa evalueze un astfel de cost si, pe de alta parte, imprejurarea legata de lipsa mentionarii in contractul de credit de consum a informatiilor considerate, avand in vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a incheiat contractul, drept esentiale”, se arata in hotararea Curtii.