Lungul drum al relatiei banca-consumator, de la clauze abuzive la respect reciproc

"Stimati participanti la lucrarile conferintei,

Vreau sa incep prin a le multumi foarte mult initiatorilor si organizatorilor acestui eveniment pentru invitatia de a ma adresa dvs. astazi, pe o tema care, din pacate, pare mai actuala decat oricand – Clauzele abuzive in contractele de credit pentru consumatori. 

Din simpla citire a numelor celor care au fost invitati sa participe si care au confirmat prezenta, se observa ca acesta este primul eveniment de anvergura la care reprezentantii utilizatorilor de servicii financiare au posibilitatea de a se pronunta public, de la prezidiu si in calitate de speakeri, in legatura cu aceasta tema deosebit de importanta pentru ei, dar si in legatura cu alte probleme care-i preocupa in mod deosebit.

In plus, remarc si salut implicarea deosebita a mediului academic dintr-un oras emblematic al Romaniei contemporane.

Poate ca nu este hazardat sa speram ca si acum, la fel ca si in urma cu peste 23 de ani, semnalul de trezire a constiintelor dat de timisoreni va fi urmat si in restul tarii. Pentru ca daca atunci era in joc viata si libertatea romanilor, si astazi, prin intermediul clauzelor abuzive din contractele de credit pentru consumatori, dar si prin lipsa cronica de actiune a statului in beneficiul persoanelor aflate in dificultate financiara, sunt puse in pericol drepturi fundamentale ale omului, asa cum este, spre exemplu, dreptul la un nivel de trai decent.

Din pacate, nu pot fi prezent fizic alaturi de dvs., dar profit de amabilitatea organizatorilor pentru a va transmite prin intermediul lor cateva ganduri si idei.

Voi porni de la o amintire neplacuta, dar care are o stransa legatura atat cu tema aflata astazi in dezbatere, cat si cu climatul existent in relatia banci - consumatori.

In octombrie 2009, am fost invitat de reputatul jurist si director al Directiei juridice din Banca Nationala, dl. Ianfred Silberstein, sa iau parte la o dezbatere intitulata „Teorie si practica in legislatia bancara – Modalitati alternative de solutionare a conflictelor dintre banci si clientii debitori”.

Prezentarea pe care am anuntat-o, si care a fost acceptata de organizatori, Institutul Bancar Roman si Asociatia Consilierilor Juridici din sistemul financiar bancar, se intitula „Clauzele contractelor de credit din perspectiva consumatorilor” si trecea in revista multitudinea de probleme inca existente in contractele de credit, in ciuda faptului ca de peste 9 luni intrase in vigoare o reglementare care a incercat sa atenueze dezechilibrul contractual existent intre institutiile financiare si consumatori. Este vorba de OUG 174/2008, act normativ propus de ANPC si adoptat de guvernul Tariceanu in ultimele zile ale mandatului sau.

Am trecut pe scurt in revista – fiind singurul vorbitor care s-a incadrat in limita de timp stabilita de organizatori - exemple de clauze abuzive sau chiar ilegale din contracte de credit aflate in vigoare sau propuse spre semnare consumatorilor. In finalul prezentarii, ma intrebam retoric, printre altele, de ce contractele nu faceau referire la legislatia in vigoare care proteja in mod expres consumatorii, de ce bancile incercau, prin diverse tertipuri, sa eludeze obligatiile care le reveneau prin lege, de ce – prin modul nefericit de redactare a contractelor – li se inducea debitorilor senzatia ca sunt tratati ca potentiali infractori. Atrageam atunci atentia ca exista riscul ca bancile sa fie tratate cu adversitate chiar de imprumutatii buni-platnici si enuntam un principiu care din pacate a ramas la stadiul de deziderat si astazi – RESPECTA CA SA FII RESPECTAT!

Desi am fost intrerupt de mai multe ori, in timpul scurtei mele prezentari, cu o lipsa totala de politete, din sala si chiar din prezidiu de doi tineri directori de departamente juridice din banci, am reusit sa-mi duc prezentarea la bun sfarsit. Si asta in ciuda faptului ca, pusi in fata evidentelor, distinsii juristi din sala abandonasera comportamentul specific unei institutii de invatatmant superior, in care ne aflam, in favoarea huiduielilor si a unei atmosfere generale de maidan, din care insultele si atacurile la persoana apareau la tot pasul.

„La scoala!!!”, tipa catre mine de la cativa metri o doamna, daca pot s-o numesc asa, care probabil nu avea de unde sa stie ca nu discuta cu oricine, ci cu un absolvent sarguincios al Facultatii de Finante din ASE, care – culmea ironiei, nu? – obtinuse nota maxima la toate examenele de drept din facultate (Drept Civil, Drept Comercial si Dreptul Afacerilor) si o nota extrem de apropiata de nota maxima la examenul de drept de la licenta.

”Orice client isi poate negocia clauzele din contract”, clama mincinos chiar de la prezidiu un tanar director care, autodenuntandu-se, povestea senin cum si-a negociat el clauzele din contractele de credit incheiate cu mai multe banci, gratie functiei detinute. Sansa interzisa muritorilor de rand, dar de care puteau uza, conform marturiei sale, juristii din sistemul bancar.

Le-am atras atentia celor care lasasera la o parte orice urma de buna cuviinta pentru a contesta o prezentare benigna, dar care puncta cateva adevaruri dureroase ca, in ciuda armatelor de avocati platiti regeste din banii deponentilor, vor ajunge sa piarda pe banda rulanta procesele din instanta. Si ca vor regreta atitudinea sfidatoare cu care alesesera sa trateze nu doar un invitat care prezentase un punct de vedere al carui pacat era doar acela ca nu se incadra in atmosfera de plenara a CC al PCR in care juristii din banci isi laudau „realizarilii” impotriva debitorilor, ci si milioane de clienti.

Am tinut sa evoc aceasta intamplare pentru a va introduce, daca mai era nevoie, in atmosfera relatiei contractuale banca-client de la acea vreme. O banca atotputernica, aparata de clauze contractuale scrise cu font mic, formulate complicat chiar si pentru specialisti in drept sau finante si un consumator care, voia sau nu, trebuia sa accepte un noian de obligatii, unele dintre ele absurde, altele abuzive sau chiar ilegale, pentru a-si vedea visul cu ochii: o casa, o masina, banii pentru studii sau pentru tratamentul medical care-i poate salva viata. O banca care nu era dispusa sa negocieze nici macar o virgula din contract, pentru ca, nu-i asa?, stia mai bine ce prevad legile si cum trebuie ele interpretate.

De partea cealalta, un consumator presat de antecontracte, bani dati in avans, nevoia de a face rost rapid de sumele necesare. Si, mai presus de orice, convins ca banca este o institutie serioasa, reprezentata de oameni cu gulere albe de la care nu te astepti sa se comporte altfel decat ireprosabil.

Mai multi bancheri importanti m-au intrebat, de-a lungul timpului, de ce sustin cauza celor care s-au imprumutat mai mult decat puteau sa ramburseze si care abia dupa ce si-au vazut visul cu ochii si-au dat seama ca nu mai pot rambursa ratele convenite cu banca. Le-am raspuns si lor, atunci, ceea ce va spun si dvs. acum.

N-am cunostinta de consumatori care sa fi intrat cu arma in mana intr-o banca pentru a cere credit si a-i forta in felul acesta pe bancheri sa li-l acorde. Nu consumatorii au inventat creditul cu buletinul, nu consumatorii sunt cei care au introdus dobanda fixa pe o scurta perioada urmata de o dobanda dubla sau chiar mai mare ulterior, nu consumatorii au cerut credite in franci elvetieni, yeni japonezi sau alte monede exotice.

Vina principala pentru creditarea excesiva a unor consumatori care nu-si puteau permite sa-si asume o povara financiara atat de mare le apartine, in primul rand, bancilor. Pentru ca, in goana dupa profiturile-record ale acelor ani, au creat produse gandite special sa incurajeze supraindatorarea, pentru ca i-au incurajat pe oameni sa se imprumute pana la limita superioara a capacitatii lor de indatorare si chiar peste aceasta. Iar pe langa asta, i-au pus sa semneze contracte cu zeci de pagini, pe care consumatorii le primeau cu 5 minute inainte de semnarea lor si pe care erau practic obligati sa le semneze in forma primita de la banca.

In mod nefericit, criza financiara globala a afectat Romania intr-un moment in care creditarea populatiei atinsese apogeul. Iar bancile care pana atunci se dovedisera prieteni de nadejde, au tras covorul de sub picioare unor oameni care si asa erau profund afectati de reducerea semnificativa a veniturilor sau chiar de pierderea locurilor de munca.

In vreme ce indicii monetari internationali se prabuseau de la maximele istorice din toamna lui 2008 la minime neatinse vreodata, o parte semnificativa a bancilor romanesti, chiar daca nu toate, continuau sa calculeze ratele de dobanda dupa formule doar de ele stiute, care in loc sa scada costurile imprumuturilor, cum se intampla cu majoritatea europenilor, le cresteau. Dobanzile fixe din unele contracte au devenit variabile si, evident, au crescut semnificativ, alte banci s-au gandit ca este cazul sa inventeze pe parcursul creditului comisioane lunare de administrare care au majorat si ele semnificativ costurile. Iar de aici si pana la inmultirea cazurilor de incapacitate de plata a ratelor, n-a mai fost decat un pas.

Iar atunci bancile s-au intors cu fata catre ultima salvare, clauzele contractuale. Fie ele abuzive, ilegale sau doar excesive, acestea urmau sa rezolve problemele celor care creditasera in mod iresponsabil, in dorinta obtinerii de profituri fara precedent.

Din pacate pentru acei bancheri care si-au facut acest calcul, dar din fericire pentru mii de familii de romani, o mare parte dintre instantele de judecata au dat dreptate consumatorilor in litigiile dintre ei si banci. Si continua sa o faca.

Sute de procese in care clauzele din contracte au fost considerate abuzive au fost pierdute de banci, in ciuda faptului ca au fost aparate de unele dintre cele mai prestigioase si mai scumpe case de avocatura. Avocati tineri, unii dintre ei aproape necunoscuti in bransa, dar inimosi si dedicati binelui public, au reusit sa convinga instantele de justetea argumentelor lor. Acest lucru a fost posibil in primul rand datorita profesionalismului de care au dat dovada, insa misiunea le-a fost in unele cazuri inlesnita si de modul superficial, amator sau neprofesionist in care o parte dintre „maidanistii” de la dezbaterea din 2009, si altii ca ei, au inteles sa intocmeasca contractele de credit pentru consumatori.

Din pacate, insa, toti acesti pseudo-specialisti din cadrul directiilor juridice din unele banci n-au platit, direct sau macar in solidar cu banca, consecintele lipsei lor de profesionalism. Ba au mai incasat si prime sau diverse categorii de bonusuri pentru declansarea disputei dintre banci si clientii lor, in urma careia atat bancile, cat si consumatorii, au avut mai mult de pierdut decat de castigat.

Mai mult, o banca din topul litigiilor cu consumatorii, reprezentata de o casa de avocatura faimoasa, ai carei reprezentanti dau lectii de drept pe la diversele seminarii de specialitate la care participa, a reusit „performanta” de a anula, printr-un proces neinspirat declansat la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, intreaga argumentatie a sistemului bancar impotriva Ordonantei 50/2010. OUG 50 a fost si va ramane un act normativ extrem de valoros pentru consumatori. O reglementare propusa de un numar restrans de specialisti, fara resurse financiare deosebite, din cadrul ANPC care a fost sustinuta, cu curaj, pana in ultimul moment, de conducerea Autoritatii de la acea vreme si la „facerea” careia am avut sansa sa-mi aduc personal contributia, alaturi de colegii de la Conso.ro. O reglementare care, in lumina hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene din iulie 2012, ar trebui sa revina la forma sa initiala, intrucat toate argumentele folosite de banci au fost invalidate de cea mai importanta instanta europeana!

Unde suntem acum si ce se poate face? Care ar fi cea mai potrivita cale de urmat?

In primul rand, statul, prin reprezentantii sai din executiv si legislativ, ar trebui sa nu mai tina partea bancilor in relatia cu consumatorii. Aplicarea prevederilor noului Cod de Procedura Civila a fost amanata doar in partea care putea fi benefica pentru consumatori, in conditiile in care prevederi nefavorabile acestora, cum sunt cele privind poprirea si executarea silita, au intrat in vigoare la termen. Legea falimentului personal este boicotata in conditiile in care pana si in Grecia, tara europeana al carei sistem bancar a fost poate cel mai afectat de criza, autoritatile au introdus-o la inceputul anului 2011. De asemenea, a fost trecuta pe linie moarta si legea care urma sa reglementeze activitatea recuperatorilor de creante si sa limiteze abuzurile pe care acestia le comit impotriva debitorilor. Totul, in ciuda evidentelor si a exemplelor de buna practica provenite de pe plan european. Toate acestea reprezinta dovezi clare ale favorizarii institutiilor financiare de catre cele mai inalte autoritati ale statului roman.

In al doilea rand, reprezentantii utilizatorilor de servicii financiare au obligatia morala de a-si uni eforturile si de a actiona pentru a cere autoritatilor explicatii cu privire la atitudinea lor. De asemenea, avem obligatia sa informam institutiile europene de modul in care un stat membru al Uniunii Europene intelege sa favorizeze constant exact acea industrie care a generat criza financiara globala si care a aruncat in saracie si mizerie milioane de oameni, lipsiti de cele mai elementare mijloace de aparare in fata dificultatilor financiare!

A venit momentul ca vocea si argumentele utilizatorilor de servicii financiare sa fie, in sfarsit, auzite de autoritati, iar interesele acestora sa se regaseasca in actele normative (legi, ordonante simple sau de urgenta, hotarari de guvern, etc). Trebuie stabilit un echilibru just intre institutiile financiare si utilizatorii de servicii financiare, cu respectarea stricta a legislatiei si bunelor practici europene.

In ceea ce priveste clauzele abuzive, un prim pas concret l-ar putea reprezenta transparentizarea tuturor modelelor de contracte de credit pentru consumatori, punerea lor pe site-urile bancilor pentru a fi usor de consultat si pentru a primi feedback-ul ANPC,  al asociatiilor de consumatori, al avocatilor, al mass media, al oricaror altor persoane interesate). 

Un al doilea pas l-ar putea reprezenta infiintarea unei comisii privind clauzele abuzive din contractele de credit pentru consumatori din care sa faca parte, in mod echilibrat, reprezentanti ai bancilor, consumatorilor, avocatilor ambelor parti, magistratilor, ANPC, mediului academic, etc., care sa analizeze toate modelele de contracte de credit si care sa ia decizii cu privire la tipurile de clauze care, in lumina legislatiei existente, a jurisprudentei nationale si europene, etc. pot fi considerate abuzive. In urma acestei ample analize, ar trebui sa rezulte un raport, acceptat atat de reprezentantii comunitatii bancare, cat si de reprezentantii consumatorilor, care sa fie implementat de banci intr-un interval de timp rezonabil, de maximum cateva luni, atat pentru contractele noi, cat si pentru cele in derulare.

Daca s-ar proceda asa, numarul litigiilor s-ar reduce considerabil, iar imaginea insitutiilor de credit s-ar imbunatati in ochii majoritatii romanilor. In discutiile pe care le am cu oamenii, majoritatea imi spun ca nu vor sa mai auda de banci sau de credite in viata lor. Aceasta perceptie, daca se va inradacina, se poate dovedi un adevarat pericol pentru stabilitatea financiara a tarii. Asupra bancilor apasa o mare responsabilitate, continuarea atitudinii superioare si arogante putand avea consecinte dramatice pe viitor.

In ciuda experientelor neplacute din trecut, a proceselor in care au fost fortati sa intre in lipsa unor oferte corecte din partea bancilor, sunt destui utilizatori de servicii financiare care sunt gata sa uite sfidarile trecutului si sa intoarca si celalalt obraz pentru a face posibil dialogul, cu conditia ca acesta sa fie serios, asumat cu sinceritate si urmat de masuri concrete.

RESPECTA CA SA FII RESPECTAT ramane acum, ca si atunci, un principiu de baza de la care se poate porni constructia unei relatii mult imbunatatite intre consumatori si institutiile financiare."

Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Drept din Cardul Universitatii de Vest din Timisoara impreuna cu Asociatia Romania de Drept pentru Dezvoltare (ARDD), Asociatia Europeana pentru Drept Bancar si Financiar – Romania  (AEBDF)– Sucursala Timisoara, Asociatia Consilierilor Juridici sin Sistemul Financiar Bancar (ACJSFB) si Asociatia de Consiliere a Clientilor Bancari si a Asiguratilor din Romania (ACCBAR).