Zi de zi ne lovim de o noțiune care pare să fi luat ochii tuturor: banii. Indiferent că vorbim de bancnote, monede (bani fizici) sau sume în conturi (bani scripturali), nu cred că mai e nimeni pe lumea asta care să nu îi prețuiască (până la idolatrizare). Noțiunea de bani sau monedă suscită însă și destule confuzii, mai ales în societatea contemporană, când încercăm să mutăm totul înspre digital.
Așa a apărut și termenul de criptomonedă. Da, nu mai e demult un element de noutate, o spune chiar BCE - ne pregătim pentru posibila introducere a unei monede euro digitale, în vederea asigurării accesului direct al cetățenilor la banii băncii centrale în format digital. O monedă euro digitală le-ar permite cetățenilor să efectueze plăți oricând și oriunde în zona euro (la fel ca bancnotele în prezent, dar prin mijloace digitale).
Ceea ce propune BCE nu are însă nicio legătură cu ceea ce se tranzacționează pe piață zilnic și ne invadează spațiul public: bitcoin, ethereum, dogecoin sau alte creații digitale. Toate acestea sunt denumite corect criptoactive, nu criptomonede (sunt mijloace în care putem face investiții, cu un grad de risc la pragul de sus)!
De ce considerăm că Bitcoin&Co. nu sunt monede (fie ele catalogate drept digitale)?
Nu numai datorită faptului că pentru a putea fi monede, acestea trebuie să aibă în spate un garant, precum un stat sau o bancă centrală, ci și pentru faptul că nu îndeplinesc funcțiile uzuale ale banilor.
O primă problemă apare atunci când discutăm de funcții precum cea de mijloc de schimb sau cea de mijloc de plată: se știe că acceptabilitatea la plată a unor astfel de criptoactive e una limitată.
Cu sau fără formă fizică, moneda trebuie să îndeplinească și funcția de etalon: să dea o valoare, cât mai stabilă, unui bun sau serviciu. Dacă ne uităm pe volatilitatea imensă a criptoactivelor, partea cu stabilitatea etalonului nu prea stă nici ea în picioare.
În fine, ultima funcție importantă a unei monede e cea de tezaurizare: altfel spus, cine vrea să pună deoparte ceva (la saltea, în cont sau oriunde dorește) păstrează monedă. Cât de apreciate sunt criptoactivele ca mijloc de tezaurizare la momentul de față aflăm din datele FMI la finalul primului semestru al anului curent. Să detaliem putin.
Care sunt cele mai importante monede de rezervă?
Dolarul american și euro sunt primele două monede de rezervă în preferințele diferitelor state: 60% din rezervele valutare de 11,5 trilioane de dolari ale lumii sunt denominate în dolari americani.
Dominația "monedei de rezervă mondială" rămâne apăsătoare chiar dacă s-a erodat de la peste 70% cât era în anul 2000. Chiar dacă rolul dolarului a scăzut, nu au existat creșteri semnificative ale ponderilor altor valute importante, tradiționale, precum euro, yen și liră sterlină. În schimb, monedele de rezervă netradiționale, cum ar fi dolarul australian, dolarul canadian, renminbi chinezesc și wonul sud-coreean, au marcat creșteri mai vizibile.
Statisticile FMI nu încadrează criptoactivele la capitolul monede de rezervă. Nici măcar în rezervele echivalent a 355 de miliarde de dolari despre a căror sursă de proveniență există dubii. Deci și funcția de tezaurizare e pusă serios sub semnul întrebării! FMI tratează criptoactivele așa cum ar trebui să o facem cu toții: ca pe niște investiții riscante, nicidecum păstrătoare sigure de valoare pe termen lung (unii mai hâtri spun că e bine să investești în ele fix cât crezi că îți poți permite să pierzi)!
