Mulți dintre tinerii absolvenți se confruntă la terminarea unei facultăți în alt oraș decât cel natal, cu dilema: chirie sau proprietate (cu ajutorul creditelor ipotecare). Cum și în funcție de ce trebuie să decidă fiecare, încercăm să vă arătăm în textul de mai jos.
Alex e un tânăr care a terminat de câteva luni facultatea și își dorește să se stabilească definitiv în Capitală. A terminat facultatea, are deja un job bine plătit de doi ani, în domeniul IT, are și o prietenă cu care și-ar dori să își întemeieze o familie. Din momentul angajării și-a permis să renunțe la căminul studențesc ce îi fusese gazdă până atunci și să se mute cu chirie într-un apartament de două camere, undeva lângă o stație de metrou, într-un bloc nou construit.
Gândurile sale și ezitările i-au fost zguduite recent de o discuție cu proprietarul apartamentului în care stă cu chirie: acesta i-a spus că, date fiind condițiile de piață, de la 1 octombrie chiria sa va crește de la 1750 de lei pe lună la 2500 de lei pe lună! Comoditatea lui Alex îi dă ghes să accepte noile condiții contractuale: s-a obișnuit aici, și-a cumpărat și ceva mobilă, e o zonă bună, liniștită și, cel mai important, nici noua chirie nu i-ar produce mari neplăceri. A văzut și el și pe TV și pe la diverse agenții imobiliare că, într-adevăr, chiriile au devenit mai mari cam peste tot, nu numai în București.
Numai că hotărârea lui e zdruncinată puțin de o *ispită*: la scara vecină a apărut un afiș pe un geam: apartament de vânzare! S-a interesat: este la fel ca cel în care stă azi cu chirie. A întrebat la administrația blocului și a aflat și cât cere proprietarul: 400.000 de lei!
Mintea lui Alex, organizată matematic, a început să ruleze: are strânși la bancă 100.000 de lei, care i-ar putea fi utili ca avans. Ar mai avea nevoie să ia de la bancă 300.000 de lei. Consultă repede comparatorul bancar Conso.ro și constată că cea mai bună ofertă, pe 30 de ani, l-ar costa în total cam 730.000 de lei. Avansul minim practicat de bancă e 20%, dar Alex ar da chiar 25%! Rata lunară ar fi de 2.100 de lei, suportabilă, având în vedere faptul că Alex câștigă 9.500 de lei pe lună (banca impune în jur de 6.000 de lei).
Așadar, dacă ar trage linie, peste 30 de ani ar avea un activ reprezentat de un apartament pentru care a plătit în jur de 830.000 de lei (la nivelul actual al ratei dobânzii). Dacă ar rămâne chiriaș, în toți acești 30 de ani, ar plăti, în condițiile actuale de prețuri, 900.000 de lei. Iar la final activul său imobiliar ar fi zero, pentru că apartamentul în care stă tot al proprietarului ar fi! Și matematic, și economic, argumentele pledează pentru împrumut. Dar, dincolo de costuri, Alex a cerut și părerea unui consultant financiar. Și iată lista de avantaje pe care i le-a pus în față acesta, pentru ambele situații.
În cazul creditului ipotecar:
Dobândirea proprietății: La finalul contractului de credit, persoana creditată devine proprietarul imobilului.
Rate fixe pe perioadă lungă: Creditul ipotecar îi oferă rate fixe pentru următorii 7 ani (față de chiria care i-a crescut după numai 2 ani).
Siguranță: Atâta timp cât ratele sunt plătite la timp, proprietarul nu este deranjat de nimeni.
Protecția activului împotriva inflației: De-a lungul timpului, inflația devalorizează banii, implicit rata lunară, în timp ce valoarea locuinței poate crește.
Libertate în amenajare: Proprietarii pot face orice modificări, fără restricțiile impuse unui chiriaș.
Utilizare flexibilă a locuinței: Odată achiziționată, aceasta poate fi chiar și închiriată, devenind potențială sursă de venit.
În cazul rămânerii în chirie:
Costuri inițiale mai mici: De regulă, chiriașii trebuie să plătească o garanție echivalentă cu 1-3 luni de chirie (mai puțin decât avansul la un credit ipotecar).
Chiria poate fi fixă: Pe durata contractului, chiria rămâne fixă, asta numai în cazul în care ai contract pe termen lung! În cazul lui Alex e contract anual, așa că chiria poate fi crescută la fiecare 12 luni!.
Fără taxe de proprietate: Chiriașii nu plătesc impozite sau alte taxe de proprietate.
Fără costuri de renovare: Reparațiile necesare sunt responsabilitatea proprietarului (cu condiția să nu fie provocate de neglijența chiriașului)
Flexibilitate: Chiriașul se poate muta oricând, cu un preaviz dat proprietarului, fără a fi legat de o locație anume.
Alex a rămas la ideea că, pentru siguranța lui și a viitoarei sale familii, e de preferat să își cumpere apartamentul prin credit ipotecar. Dar, până la urmă, alegerea ține de preferințele fiecăruia, în parte!
