Evoluția bankingului are o istorie multiseculară: cum s-a ajuns de la clasicele oficii bancare medievale la bankingul modern de azi și cum se fac pași mari pe calea neobankingului (digitalizarea e cuvântul de ordine, în orice discuție despre viitorul acestei industrii), încercăm să creionăm în rândurile de mai jos.
Istoria bankingului e interesantă și plină de curiozități. Activitatea bancară cea mai apropiată de accepțiunea din zilele noastre are o istorie de peste un mileniu. Desigur, antichitatea a cunoscut formele de creditare sau alte operațiuni de mijlocire a schimbului, dar despre o bancă propriu-zisă, care să facă viramente, vorbim abia pe la 1171, când ia naștere Banca di Veneția, considerată de cei mai mulți ca fiind cea mai veche bancă din lume. În treacăt fie spus, trei secole mai târziu, în 1472, apare Banca Monte dei Paschi di Siena, cea mai veche insitutuție bancară care mai funcționează și astăzi (chit că a traversat momente grele, în perioada sa recentă).
Trecerea de la credite și viramente la gestionare de depozite apare în 1584, odată cu Banca di Rialto. Avea să mai treacă aproape un veac până ce, în 1668, apare prima bancă centrală, Sverige Riskbank, în Suedia, urmată în 1694, de poate mai celebra National Bank of England (ca o curiozitate, primele operațiuni bancare internaționale fuseseră aduse de italieni în Albion prin secolul 13, atunci când aceștia și-au stabilit puncte de lucru la Londra, pe binecunoscuta stradă Lombard).
Arc peste timp: în anii 2012-2015, după ce marile bănci reușesc să își revină după criza ce le afectase fundamentele, apare un nou concept, denumit „banking digital” sau „neobanking”, bazat pe tehnologie, inteligență artificială inovație. De atunci, an de an băncile investesc sume importante în digitalizare și reconfigurează atât activitatea internă cât și interacțiunea cu publicul. Dacă cele mai multe bănci au preferat să își dezvolte capabilitățile digitale intern sau prin colaborare cu diferite fintech, devine din ce mai vizibilă prezența neobăncilor? Nume precum Monzo, Revolut, N26, Atom Bank sau Niyo au devenit cvasicunoscute iar fenomenul a acaparat toate continentele!
Cum am putea defini o neobancă? O instituție bancară care se bazează pe o platformă digitală oferind o gamă largă de servicii exclusiv prin canale digitale, renunțând la clasicele puncte de lucru fizice (aceasta ar fi principala deosebire între o instituție bancară clasică și o neobancă). O neobancă poate deține o licență bancară cu drepturi depline, o licență bancară digitală specializată (pentru o gamă limitată de produse sau servicii) sau poate opera fără licență bancară prin parteneriat cu bănci tradiționale, în funcție de regimul de reglementare al fiecărei pieței. Ce trebuie subliniat, neobăncile se supun supravegherii băncilor centrale, fie că acestea se numesc BCE, Fed, National Bank of England sau BNR.
Neobăncile provin din fintech-uri și operează ca platforme bancare 100% digitale. În timp ce un fintech clasic adresează în general punctual anumite servicii din piața bancară, o neobancă poate aborda întreaga plajă de servicii bancare (conturi, carduri, produse de economisire, management de portofoliu, etc).
Acestea și-au propus să simplifice procesele și să diminueze birocrația specifică băncilor tradiționale, să atragă noi clienți în sfera bancară și să se plieze pe cerințele noilor generații care devin, an după an, noua masă critică a pieței potențiale pentru bănci. Cei mai categorici spun că o neobancă sau o bancă digitală revoluționează întreaga experiență bancară pentru consumatori, reinventând totul, de la experiența clienților, caracteristicile produsului și procesele interne cu care ne obișnuiseră băncile tradiționale.
Ele au și niște avantaje competitive, dar și dezavantaje. Băncile tradiţionale trebuie să gestioneze provocări în creștere legate de cerințele de reglementare dinamice: organizarea lor e mult mai rigidă, ceea ce nu le permite uneori să fie la fel de eficiente ca o neobancă. Totuși, și neobăncile au provocări în creștere pe parte de gestionare a securității cibernetice (riscurile de acest tip au crescut exponențial în ultimii ani).
O neobancă își concentrează resursele pe dezvoltarea de tehnologii, neavând acele costuri mari legate de gestionarea unei rețele teritoriale. O neobancă își asumă însă și riscurile induse de existența unor canale unice de distribuție, motiv pentru care trebuie să se asigure că platforma digitală e proiectată și funcționează perfect în orice moment.
O neobancă are însă avantajul de a-și fi construit arhitectura digitală de la zero, încorporând cele mai noi tehnologii, inclusiv cele din AI, față de o bancă tradițională care se vede obligată să construiască și să remodeleze în permanență sinergii între digital și clasic. O neobancă își propune să ofere clienților săi o experiență care să îi atragă, utilizând interfețe "prietenoase", ușor de utilizat (practic exact ceea ce cere noua generație de clienți).
Competiția rămâne deschisă: cu eforturi, e adevărat mai mari, o bancă tradițională poate deveni la fel de performantă ca o neobancă, pe parte de digitalizare. Și are de partea ei și marele atu de a putea ajunge mai direct, mai personal, la acei clienți care preferă acest tip de interacțiune!
Până acum lucrurile arată bine pentru clienți, și din perspectiva băncilor tradiționale și din cea a neobăncilor. În ceea ce privește aceste bănci digitale, numărul lor e în creștere, acoperirea globală a devenit aproape totală iar analiștii consideră că neobankingul poate acapara în jur de 25-30% din bankingul global. Rămâne ca evoluția în timp să confirme acest trend.
