Care este istoria comisionului, care este definiția și care sunt particularitățile comisionului bancar, câte tipuri de astfel de comisioane există, care sunt cel mai des întâlnite și de ce trebuie să fim atenți la costurile acestora. Sunt doar câteva dintre temele tratate în acest articol, care vă pot ajuta în practică, pentru a înțelege mai bine cum să vă raportați la comisioanele bancare.
Rădăcinile „comisionului” sunt străvechi: ele răzbat în timp și spațiu încă din vechea Franță (termenul commission e *părintele* comisionului neaoș de la noi). Filmele ce tratează îndeletniciri românești din perioada interbelică abundă în scene în care apar termenul/activitatea de comision. E adevărat, ele se referă mai mult la însărcinări date unei persoane de a procura sau de a transmite ceva (sau serviciu făcut cuiva în urma unei astfel de însărcinări). Băiatul de băcănie „face comisioane”: altfel spus duce marfa către un client sau altul contra unor mici sume de bani.
Dar acele vremuri au trecut de ani buni, iar azi, în 90% dintre cazuri, atunci când auzim de comisioane, ne gândim la cele legate de activitatea bancară. Încercând o definiție cât mai simplă, un comision bancar este suma de bani pe care o bancă o percepe pentru produsele și serviciile pe care le oferă clienților (trebuie să facem diferența între comision, care reprezintă remunerarea serviciilor, și dobândă, care e remunerarea/prețul banilor). El poate fi exprimat procentual sau ca sumă fixă.
Există mai multe tipuri de comisioane bancare, după cum există la fel de multe servicii prestate de bănci pentru clienți. Probabil de aici și tentația de a le percepe uneori drept nocive: nu numărul comisioanelor contează, poate nici mărimea acestora, ci transparența în ceea ce le privește. Perioada neocapitalismului și reclădirea sistemului bancar abundă în discuții despre ceea ce piața a denumit „comisioane ascunse”. Azi însă, lucrurile sunt mult mai clare, legislația bancară națională și transpunerile de directive și regulamente europene au au limpezit mult lucrurile.
Câteva exemple de comisioane bancare
Probabil cel mai uzual comision bancar este comisionul de administrare a contului curent (vom vorbi despre conturile curente într-un episod dedicat). Cele mai multe bănci preferă în ultima vreme să păstreze acest comision la nivel zero, utilizându-l ca instrument de marketing menit să atragă cât mai mulți clienți în portofoliu: explicația e simplă, odată înregimentat un client, șansele ca acesta să tranzacționeze cu tine, să utilizeze mai multe servicii pe care le ai în ofertă, crește (și odată cu ele și veniturile/profitul tău).
Al doilea tip de comision foarte cunoscut este comisionul de administrare a unui credit sau a unui card de credit. Trebuie să fim conștienți de faptul că, după ce am luat un credit, activitatea băncii în ceea ce privește acei bani nu se oprește decât atunci când debitul se stinge. Pentru a-și acoperi costurile legate de mișcările patrimoniale legate de astfel de procese, unele bănci percep comisioane de administrare: unele o fac lunar, altele anual.
Spuneam însă că sunt foarte multe comisioane specifice. Poate cel mai cunoscut de către noi, clienții, este comisionul de analiză a dosarului de credit. Acesta reprezintă, în linii mari, plata pentru munca prestată de bancă pentru analiza documentelor legate de bonitatea noastră, înainte de a ne acorda un împrumut. El nu depinde de valoarea creditului, în general, ci este în sumă fixă. Important este că nu poate fi perceput de la consumatori decât în cazul în care creditul este acordat.
Un alt tip de comision de care ne putem lovi este cel de rambursare anticipată a creditului. Acesta este încasat de bancă atunci când un debitor decide să își restituie datoria mai devreme decât e prevăzut în contractul de credit. De ce se face această încasare? Pentru că,odată ce ai restituit mai devreme creditul, banca a rămas fără o dobândă bugetată ca venit, și trebuie să își acopere niște costuri până va reuși să replaseze banii primiți înapoi într-un alt credit. Pe marginea acestui tip de comision, care atinsese valori record la unele bănci în anii 2007-2008 (de până la 5%) au fost multe discuții: azi comisioanele la creditele de nevoi personale cu dobândă fixă sunt plafonate la maximum 1% prin lege (sau 0,5% în ultimul an de scadență). Pentru creditele ipotecare, comisionul de rambursare anticipată este zero, indiferent de tipul de dobândă.
Pe lângă comisioanele aferente unui cont curent sau credit, mai există și altele: comisioane pentru operațiuni cu numerar, comisioane legate de servicii de internet banking, comision de retragere numerar de la ATM (acest comision, dacă există, este diferit pentru ATM-urile din rețeaua emitentă a cardului și cele din afara acesteia), comision de interogare sold, etc.
Poate cel mai sofisticat și greu de înțeles comision e legat de transferurile bancare internaționale. Dacă. până nu demult, chiar și plățile în euro aveau costuri foarte mari, un regulament european de la sfârșitul anului 2019 a plafonat aceste costuri până la nivelul unui transfer echivalent în moneda națională. Acum, costuri mari sunt percepute doar pentru transferurile în alte monede decât cele ale statelor UE. Am constatat cu toții, atunci când am plătit cu cardul în străinătate, în afara statelor UE, că avem costuri substanțial mai mari la transfer. El poate include comisionul băncii tale, comisionul SWIFT (care uneori este inclus în comisionul băncii), comisionul băncilor corespondente, dar și comisionul de schimb valutar (o marjă de profit aplicată de bănci la cursul propriu sau cursul mediu raportat de BCE).
Cine nu cască ochii, deschide punga!
Dar orice fel de servicii bancare am folosi, este bine să fim atenți întotdeauna la toate costurile acestora. Băncile sunt obligate, prin lege, să ofere informații detaliate consumatorilor în legătură cu toate aceste comisioane, precum și cu modificările aduse acestora. O verificare a paginilor de internet ale băncilor sau a tarifelor acestora existente în succursale este mai mult decât binevenită.
