George tocmai a intrat în câmpul muncii: mai are de traversat câteva mici etape în desăvârșirea profesională teoretică, dar consideră că o poate face mai eficient cumulând învățatul teoriei cu experiența practică. Deși nu a avut prea mare legătură cu domeniul economiei, și-a însușit regula binecunoscută 50/30/20, așadar știe că ar fi bine să aloce din timp, lună de lună, o cincime din câștiguri pentru economisire/investire.
Își permite să facă acest lucru, întrucât e printre fericiții care beneficiază de un apartament proprietate personală, cumpărat de părinți, tot din banii economisiți. Așadar, are încă o dovadă a importanței economisirii, fiind *beneficiarul* unor astfel de economii, chiar dacă acestea nu au fost ale sale!
A mai muncit și până acum, în studenție, și a mai reușit să pună deoparte ceva *bănuți albi, pentru zile negre*. Până acum sumele nu au fost prea mari, așadar eforturile sale de a căuta prea multe oportunități de economisire/investire nu au fost prea mari. Abia de acum și-a propus să urmărească mai atent fenomenul și, pe măsură ce fondurile disponibile vor crește, să diversifice modalitățile de fructificare a economiilor.
Investiții în active cu grad minim de risc
Sumele de bani acumulate până acum de George sunt sută la sută plasate în clase de active din categoria celor de risc minim: câteva depozite bancare la termen, numerar (niște lei și ceva mai mulți euro) și, de curând, titluri de stat achiziționate de la Trezorerie (ratele dobânzilor îmbietoare l-au determinat să le prefere în detrimentul clasicelor depozite bancare).
George știe foarte bine că risc minim înseamnă și randament minim. De asemenea, a învățat la fel de repede că inflația îi *mușcă* în zilele noastre o importantă parte a economiilor. A pus în balanță avantajele și dezavantajele și a decis că vrea mai mult! Până acum a dat prioritate siguranței: depozitele bancare sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar (FGDB) în limita a 100.000 de euro sau echivalentul acestei sume în lei (nici vorbă să atingă el astfel de sume), iar euro l-a protejat într-o oarecare măsură de riscul de curs valutar (risc ce se poate inflama oricând, chiar dacă la noi raportul euro/leu a fost în ultima vreme unul destul de *înghețat*).
Titlurile de stat l-au atras întrucât îi aduc un venit cert, garantat, la o dată fixă. Știe și el că statul nu prea poate da faliment, așa că e sigur pe investiția sa (în plus, nu sunt nici purtătoare de impozit pe venit). Toate modalitățile de plasament de până acum îi asigură lui George și un avantaj al lichidității destul de bun: cash-ul e lichid 100%, titlurile de stat se pot lichidiza pe bursă, rapid, depozitele bancare sunt pe termene relativ scurte (maxim un an). Așadar, dacă mâine ar primi vreo mult visată oportunitate de angajare în străinătate, nu ar avea nicio problemă să se poată sprijini pe o importantă parte a economiilor!
Pasul spre active din middle class risk
Cum spuneam, însă, George vrea mai mult: și asta pentru că salariul pe care s-a angajat acum e unul frumușel, fapt care face ca acei 20% să aibă altă greutate.
Apetitul său pentru risc pare să fie și el unul mai ridicat: așa că niște active de clasă medie i s-ar potrivi perfect. A făcut un prim pas, cerându-i angajatorului să îl ajute cu plasarea unei părți din bani în Pilonul III de pensii private. S-a gândit, de asemenea, să își facă și o asigurare de viață cu componentă de capitalizare: ar avea astfel de câștigat și siguranță, în caz de probleme legate de sănătate, dar și o sumă, micuță, dar care în timp de 25 de ani se tot adună, *produce* randamente și adună capital pentru niște ani pe care acum îi e greu să îi previzioneze.
Titlurile de stat i-au deschis apetitul către obligațiuni. A citit puțin despre ele și a descoperit că nu numai statul emite obligațiuni, ci și companiile care au nevoie de bani și vin pe bursă pentru a se împrumuta sub această formă. George are în ochi câteva astfel de oportunități: a văzut niște companii care plătesc dobânzi chiar bune! Sunt companii mari, puternice, ceea ce dă certitudine faptului că ele îi vor garanta 100% investiția și îi vor achita dobânzile și principalul la termenele contractuale convenite.
George își știe și propriile limite în materie de analiză a oportunităților de investiții, așa că nu a ezitat să discute cu un amic, mai priceput într-ale piețelor financiare. Acesta i-a recomandat să plaseze o parte din economii în unități de fond de investiții, gestionate/administrare de profesioniști în domeniu. Acestea îi vor oferi o paletă mai largă de investire și posibilitatea de a accesa mai multe tipuri de instrumente financiare.
Lichidizarea unei astfel de investiții e la fel de rapidă ca și în cazul un titlurilor de stat. Ce nu există aici e garanția câștigului: acesta depinde de priceperea administratorului, de cum merg piețele financiare și mai ales de gradul de risc al fondului la care se cumpără unități (la fonduri cu grad mai mare de risc, uneori profitul se poate transforma chiar în pierdere – cu astfel de investiții trebuie să ai răbdare, pentru că piețele au urcușuri și coborâșuri). Prietenul i-a recomandat să înceapă să plaseze în fonduri de investiții care investesc în instrumente cu venit fix, care au grad redus de risc, și, pe măsură ce prinde gustul, să treacă mai departe la fonduri de acțiuni și diversificate.
Mirajul universului acțiunilor și burselor
Odată prins gustul investițiilor în fonduri de acțiuni, George se gândește că ar putea găsi un broker bun care să îl ajute să investească direct pe bursă, în acțiuni: în cazul acesta, calitatea sfătuitorului va trebui dublată de cunoștințe ceva mai bune într-ale investițiilor, din partea lui George, pentru că brokerul îndrumă, dar, în final, George decide!
Randamentele pe bursă pot fi mai mari sau mai mici, în funcție de capacitatea de analiză și flerul investitorului, neexcluzând, desigur, mersul piețelor (atenție însă, se poate câștiga și când piețele coboară!). George știe și că achiziționarea de acțiuni îi conferă și drepturi în cadrul companiilor în care a investit și că poate câștiga și din dividendele rezultate din distribuirea profiturilor respectivelor companii. În cazul în care va face plasamente în acțiuni cu lichiditate bună, nu va exista nicio problemă în situația în care investitorul nostru decide că vrea să renunțe la un plasament sau altul! Ce îi trebuie lui George în cazul în care vrea să intre în *jocul bursier*? Nervi tari, pentru că pretul acțiunilor poate la fel de repede să și coboare, la fel de repede precum urcă! Iar sfaturile consultanților bursieri indică diversificarea portofoliului pentru a se reduce riscul investițional!
Ce a mai învățat tânărul nostru: faptul că investițiile imobiliare, cel puțin în România, au fost mai mereu rentabile. Așa că, la un moment dat, nu exclude să lichideze o parte dintre investiții și să cumpere un apartament într-o zonă bună, pe care să-l închirieze (de preferință unei companii, pentru a fi mai ușor de administrat). Ar câștiga astfel și din creșterea valorii activului în timp, dar și din chirie. E adevărat, suma necesară pentru o astfel de investiție e ceva mai mare și va dura mai mult până la momentul în care va aduce profit. Trebuie doar sa aleagă cu mare grijă momentul achiziției, să nu-l cumpere într-un moment în care piața traversează un nivel maxim, pentru că atunci, cel puțin o perioadă, ar putea asista la scăderea valorii activului în care a investit.
Visul propriului business
Visurile lui George sunt mari, ca de altfel ale oricărui tânăr aflat la început de carieră: dacă nu vine oferta mult visată de la Microsoft sau cine știe ce alt gigant IT, el ia în calcul și varianta de a-și dezvolta propria afacere. Are perspective bune de programator, e și un bun organizator, iar toate acestea îi dau speranțe că ar putea fi și un bun om de afaceri. Poate ar fi și încununarea *investițiilor* sale.
Până la acel moment, e nevoie să mai treacă ceva timp: trebuie să mai acumuleze cunoștințe, să cunoască mai bine piața, să demonstreze celor din jur că poate fi cel mai bun în ceea ce face! Dar oportunitatea unui BUSINESS rămâne bine scrisă în acel TO DO LIST de pe peretele biroului lui George!
Universul periferic investițional
Undeva în străfundurile minții lui George planează însă și alte gânduri legate de potențiale investiții. La un moment dat a fost chiar tentat să facă plasamente în metale prețioase, pornind de la premisa că în vremuri de criză astfel de investiții pot performa bine și îți pot asigura conservarea valorii averii.
De asemenea, tânărul a auzit și el de investițiile în produse financiare derivate, în FOREX, în criptoactive. A auzit și el de faptul că din aceste caruseluri poți coborî ori foarte bogat, ori foarte sărac, și că trebuie să fii pregătit inclusiv să pierzi tot ceea ce investești, dacă nici nu te pricepi și nici norocul nu te ajută. Astfel de oportunități fierbinți le-a trecut pe listă doar în cazul în care compania sa va fi atât de profitabilă încât ar avea nevoie la rându-i de diversificare de plasamente (în treacăt fie spus, unele produse din categoria derivate îi pot fi de mare folos în cazul în care compania va avea de-a face cu clienți străini și plăți în diferite valute).
Arta, între pasiune și investiție
În fine, închidem provizoriu universul investițional al lui George cu un tip de plasament mai boem, dar de suflet.
Constantin, tatăl lui George, e un fel de colecționar de artă, Maria, sora lui George, are vădite talente în domeniul picturii. Nu de puține amicul nostru a fost uimit de faptul că prietenii lui Constantin erau dispuși să-i ofere acestuia sume importante pentru obiecte achiziționate din târguri de vechituri pe mai nimic: astfel a realizat și că investiția în artă poate fi profitabilă! Evident, cu condiția să faci alegerea corectă.
În ceea ce o privește pe sora sa, a cumpărat déjà un tablou al acesteia, din primii bani câștigați ca angajat: e hotărât să nu îl vândă niciodată, dată fiind valoarea sa sentimentală. E decis însă să o ajute pe aceasta să își îndeplinească visul de a avea propria ei galerie. Și, nu se știe, poate va deveni chiar el un colecționar cu o pinacotecă valoroasă, care să includă și câteva tablouri ale Mariei!
