Desi Tratatul de la Maastricht nu prevede posibilitatea ca un stat membru sa paraseasca zona euro, liderii politici din Grecia si alte tari iau in calcul fara indoiala si aceasta posibilitate. Grecia beneficiaza acum de transferuri importante din partea celorlalte state, dar plateste pentru acestea cu costuri sociale foarte mari.
Martin Feldstein, profesor de economie la Harvard si fost consilier economic al administratiei Reagan, sustine intr-un studiu recent ca parasirea zonei euro ar ajuta Grecia sa depaseasca actualul impas, cu costuri sociale mult mai mici. Strategia “depreciere si default” a fost solutia standard pentru tarile din Asia si America Latina atunci cand deficitele fiscale si comerciale au devenit nesustenabile.
In opinia lui Feldstein, Germania accepta sa plateasca pentru mentinerea Greciei in zona euro deoarece se teme ca o asemenea iesire ar duce la disparitia monedei unice. Germania ar avea cel mai mult de pierdut intr-un astfel de scenariu, deoarece cursul de schimb fix la care se deruleaza comertul intracomunitar este avantajos pentru companiile germane si pentru economie in general.
Daca Grecia iese din zona euro si isi devalorizeaza moneda, investitorii de pe pietele financiare ar putea considera ca si Italia va alege aceeasi solutie. Titlurile de stat italiene vor fi penalizate prin solicitarea unor randamente si mai mari decat acum, fortand in cele din urma tara sa paraseasca zona euro, considera Feldstein.
Dar daca Italia revine la lira si isi depreciaza moneda fata de restul valutelor, presiunile concurentiale ar forta ulterior si Franta sa mearga in aceeasi directie. In acel moment, zona euro s-ar destrama.
Feldstein afirma ca in prezent Germania este pregatita sa subventioneze Grecia si celelalte state membre cu probleme, insa daca termenii acestui ajutor vor fi prea duri, atunci tarile asistate financiar ar putea decide sa renunte la pachetele de salvare si la moneda unica.
Drahma ar reduce presiunile sociale din Grecia
Renuntarea la euro ar permite guvernului grec sa declare ca toate salariile functionarilor publici si toate contractele comerciale incheiate in Grecia sa fie expirmate in drahme. Similar, depozitele si creditele bancare vor fi convertite din euro in noua moneda.
Cursul de schimb al drahmei fata de euro se va deprecia rapid ulterior, reducand astfel salariile in termeni reali si majorand competitivitatea externa a produselor grecesti, fara a mai fi necesara o perioada de sacrificiu cu somaj ridicat.
Slabirea monedei nationale va favoriza exporturile si va duce la inlocuirea importurilor cu produse autohtone, ajutand economia elena sa isi revina si pastrand locurile de munca.
Romania nu este pregatita pentru euro
In final, Feldstein atrage atentia ca unele dintre tarile care au adoptat euro in 1999 s-ar fi aflat acum intr-o postura mult mai buna (datorie publica mai scazuta, somaj mai mic, competitivitate externa superioara) daca nu ar fi aderat la Uniunea Monetara Europeana.
Concluzia este valabila si pentru Romania, care in continuare isi propune sa adere la zona euro in 2015, desi nu este nici pe departe pregatita.
Ca si in cazul Greciei, principala problema care s-ar dovedi pe termen lung fatala este deficitul de cont curent ridicat. Acoperirea acestuia se poate face prin cresterea datoriei externe sau prin deprecierea monedei. Cum aderarea la zona euro elimina optiunea unui curs depreciat, varianta indatorarii va fi obligatoriu de urmat, cu consecintele cunoscute.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
