Decizia anuntata ieri de presedinte de a reduce nivelul cheltuielilor bugetare, prin reducerea salariilor si a pensiilor, reprezinta cea mai buna solutie in acest moment.
Majorarea TVA sau a cotei unice ar fi avut efecte devastatoare asupra economiei. Totusi, reforma cheltuielilor si veniturilor publice nu trebuie sa se opreasca aici.
Reformarea cheltuielilor publice a fost prea mult timp amanata. Sub presiunea anului electoral, primul guvern Boc, alcatuit din reprezentantii partidelor cu sanse de a-si impune candidatul in functia de presedinte al Romaniei, n-a luat masurile radicale de reformare a cheltuielilor publice, asa cum o cerea nu doar FMI, ci si bunul simt.
Pentru ca era evident ca nu mai este posibil sa fie sustinut si uriasul aparat bugetar, care a depasit 1,5 milioane de salariati si
pensiile “nesimtite” si contractele decontate din bani publici catre “prietenii politici” si “sponsorii de campanie” ai guvernantilor. Mai ales intr-o perioada de criza economica globala profunda, care a lovit cu putere si Romania.
Pe de alta parte, atunci cand a incercat sa faca demersuri in sensul reducerii cheltuielilor, prin recalcularea pensiilor “nesimtite”, guvernul Boc fara reprezentantii PSD a fost trantit in Parlament. Criza politica s-a suprapus atunci peste criza economica si doar actiunea responsabila a Bancii Nationale si poate, sansa, au impiedicat ratarea acordului cu FMI din 2009 si derapajul total al economiei.
Traiul dulce al bugetarilor de lux s-a terminat
Daca mediul politic autohton ar fi dat dovada de maturitate si n-ar fi urmarit doar interese meschine de grup si de gasca si
l-ar fi acceptat pe Lucian Croitoru in toamna anului trecut in functia de prim ministru, este posibil ca o parte dintre masurile dure care trebuie adoptate acum
sa fi putut fi evitate.
Insa reducerea fondului de salarii pentru bugetari n-ar fi putut si nici n-ar fi trebuit evitata. Pentru ca se ajunsese la mai multe semne de anormalitate. Aparatul bugetar aproape s-a dublat in numai patru ani, iar veniturile medii ale bugetarilor le
depasesc semnificativ pe cele ale angajatilor din mediul privat, cei pe umerii carora sta greul generarii cresterii economice a Romaniei.
Amantele, pitipoancele, verii, nasii, nepotii, cumnatii si “pilele” politice au ajuns omniprezente ale ministerelor si autoritatilor guvernamentale, ale diverselor consilii de administratie si comitete interministeriale, ale agentiilor guvernamentale si in diverse alte structuri ale administratiei.
Insanatosirea acestei situatii era imperios necesara si criza poate, paradoxal, ajuta la rezolvarea acestei probleme. Cu o conditie importanta: reducerea de personal - care ar putea face ca salariile sa nu scada cu 25% pentru bugetarii ramasi, ci cu mult mai putin - sa se faca tinand cont de un singur criteriu: sa ramana angajatii valorosi si competenti, si nu ceilalti.
Reforma bugetara trebuie continuata
Punctul slab al propunerii presedintelui o reprezinta reducerea nediferentiata a pensiilor. Este nu doar incorect, ci si imoral, ca amaratii cu pensii de pana la 1.000 lei, carora abia le ajung pensiile pentru a-si plati intretinerea, a-si lua un minim de medicamente si a putea sa puna pe masa pe langa paine si o imitatie de ciorba, sa fie tratati la fel ca si pensionarii “de lux”, care au contribuit la fel sau poate chiar mai putin, dar incaseaza pensii de zeci de ori mai mari.
Avand in vedere proiectul guvernamental de intrare in normalitate in zona pensiilor, prin corectarea cuantumurilor imorale ale pensiilor “nesimtite”, ar fi bine sa se inceapa corectia inca de acum, prin aplicarea unui procent superior de corectie in cazul respectivelor pensii. Si atunci este posibil sa fie nevoie de o reducere mult mai mica a pensiilor de pana la 1.000 lei, sau chiar sa nu mai fie nevoie sa fie reduse si acestea.
In paralel, insa, guvernul va trebui sa dovedeasca ca intelege gravitatea situatiei economice si ca este dispus sa faca ceea ce trebuie si nu ceea ce “da bine” din punct de vedere al calculelor politice si electorale. Trebuie intreprinse actiuni hotarate si eficiente pentru diminuarea evaziunii fiscale, care a ajuns la niveluri absolut intolerabile. N-ar strica sa se analizeze foarte serios si
introducerea impozitului pe avere, ale caror efecte economice pozitive nu sunt de neglijat.
Pe langa identificarea si valorificarea eficienta a tuturor surselor de venituri, guvernul este obligat sa fie extrem de chibzuit si in ceea ce priveste cheltuielile bugetare. Si nu doar cu cele de personal, care trebuie drastic reduse, ci si cu cele care privesc investitiile publice. Infrastructura trebuie imbunatatita, si inca urgent, dar pretul pe metru patrat pentru noile sosele si autostrazi nu trebuie sa fie de cateva ori mai mare decat in strainatate, pentru a da prilejul imbogatirii unor clienti politici sau a unor intermediari generosi in campaniile electorale.
Daca va rata aceasta ultima sansa de intrare in normalitate, actuala administratie va avea pe constiinta nu doar aruncarea economiei in haos, ci si compromiterea dreptului la o viata decenta a romanilor pentru multi ani de acum inainte.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
