In Romania, semnele crizei financiare sunt doar la inceput. Iar despre o criza economica nu poate fi inca vorba, dupa ce abia am incheiat un an cu crestere record. Cu toate acestea, atat in mediul economic, cat si in cel politic, criza este omniprezenta. Si amplificata, in mod iresponsabil, de diversi panicarzi de serviciu.
“E clar, se alege praful de tara asta!”. “Intram in recesiune in 2009!”. “Cursul de schimb va ajunge si chiar va depasi nivelul de 5 lei pentru un euro!”
Acestea si altele in aceeasi nota sunt frazele preferate ale celor care, manati parca de bucuria nebunului care-si admira opera dupa ce a dat foc satului, nu contenesc in a-si exhiba convingerile despre tragedia iminenta care ne pandeste.
Fie ca este vorba de unii politicieni sau de autointitulati analisti economici sau politici, parerile despre criza si efectele ei apocaliptice sunt la moda. In consecinta, pe zi ce trece, auzi tot mai multi oameni cuprinsi de griji in legatura cu viitorul lor. E si normal, ce-ar putea un cetatean simplu sa inteleaga din aceasta lamentare nationala omniprezenta? Din tot mai desele referiri la un colaps economic iminent?
Vestitorilor nationali ai dramei li se adauga si pretinsi specialisti din strainatate. Unii nici nu stiu pe unde este Romania, ce deficite are, care sunt problemele ei reale, dar arunca pe piata analize si predictii apocaliptice, preluate cu generozitate de mass-media de la noi.
Analistii unor banci tinute cu greu in viata de statele lumii sau sprijinite cu miliarde de euro sau de dolari pentru a evita falimentul, isi expun cu tupeu teoriile catastrofice despre altii, in conditiile in care au fost incapabili sa prevada impactul crizei asupa propriilor economii si institutii financiare.
Vocea profesionistilor trebuie sa se auda
Adevaratii profesionisti, analistii financiari de tinuta si politicienii responsabili n-ar trebui sa cada in aceasta capcana a defetismului. Dimpotriva, este nevoie acum de voci coerente care sa explice realitatile din economie, cu bune si cu rele, care sa puncteze cu realism riscurile, dar sa evoce si oportunitatile momentului.
Care sa le spuna clar oamenilor care-si vor pierde locurile de munca dintr-un domeniu sau altul ca vor avea sansa sa se reorienteze catre industrii si ocupatii care se vor dezvolta. Care sa-i asigure pe cei care cred ca-si vor pierde casele pentru ca nu-si vor mai putea plati ratele la credit ca pentru cei responsabili si seriosi se vor gasi variante pentru a nu se ajunge la situatii disperate. Care sa identifice solutiile de viitor si sa le indice romanilor zonele catre care ar trebui sa-si indrepte atentia cu prioritate.
La recent incheiatul forum economic mondial de la Davos, fostul presedinte american Bill Clinton a sustinut un discurs in care a subliniat ca, in aceste momente, panica este cel mai mare dusman al economiilor lumii. Ca trebuie revenit la calm, identificate rapid solutii si, mai ales, promovate atitudinile pozitive in locul celor nihiliste.
“Nu este momentul pentru negari si amanari. Faceti ceva. Dati oamenilor incredere aratand incredere. Nu renuntati. Nu pariati impotriva voastra. Nu pariati impotriva tarii voastre. Merita inca sa traiesti!”, a spus Clinton.
Alarmistii trebuie descurajati
Evident, probleme exista si ar fi o greseala sa ignoram efectele crizei financiare si economice, care se vor resimti cu tot mai multa putere si in cazul Romaniei. Dar lamentarile si viziunile apocaliptice nu ajuta la nimic. E nevoie de multa minte pusa la contributie pentru a oferi alternative celor care vor fi cei mai afectati.
In acelasi timp, poate ca ar fi timpul sa ne revizuim atitudinea si fata de alarmisti. Daca in cazul strainilor, ignorarea alarmelor gratuite este calea cea mai buna de urmat, in cazul conationalilor nostri care continua cu predictiile apocaliptice poate ca ar trebui adoptata o conduita mai ferma. Pana la urma, daca un telefon care anunta o bomba la o gradinita este considerat act terorist, de ce n-ar fi tratate cu mai putina ingaduinta si discursurile, teoriile si prognozele care induc panica in randul unui popor intreg?
Altfel, riscam ca aceasta criza, care cel putin deocamdata are in Romania destul de multe puncte commune cu povestea drobului de sare a lui Creanga, sa se transforme intr-un adevarat “tsunami” ale carui efecte vor fi imposibil de controlat.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
